2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTELÁT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele, constelat. – V. înstela.

ÎNSTELÁT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele, constelat. – V. înstela.

înstelat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. II, 193 / Pl: ~ați, ~e / E: înstela] 1 a (D. cer) Acoperit cu stele. 2 sf Oaie cu stea albă în frunte. 3 a În formă de stea.

ÎNSTELÁT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele. Duios răsună cavale-n noaptea înstelată. MACEDONSKI, O. I 181. În noaptea înstelată, Călcînd pe vîrf de codri, pe-al apelor măriri, Trecea cu barbă albă... Moșneagul rege Lear. EMINESCU, O. I 63. Calcă a mărilor adîncuri, Luînd călăuzire din cerul înstelat. NEGRUZZI, S. II 193.

înstelat a. 1. acoperit cu stele: cer înstelat, noapte înstelată; 2. fig. toți înstelați pe frunte cu mândre cicatrice AL.

înstelát, -ă adj. (d. stea). Plin de stele (fr. étoilé): cer înstelat, noapte înstelată. V. stelat.

ÎNSTELÁ, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi cu stele. – În + stele (pl. lui stea).

înstela vr [At: ALECSANDRI, P. III, 645 / Pzi: 3 ~lea / E: în + stele] (D. cer) A se acoperi cu stele.

ÎNSTELÁ, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi de stele. – În + stele (pl. lui stea).

ÎNSTELÁ, înstelez, vb. I. Refl. (De obicei la pers. 3, despre cer) A se acoperi de stele; p. ext. (subiectul este noaptea) a fi împodobit cu stele. Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645. ◊ Tranz. Fig. Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30.

A ÎNSTELÁ ~éz tranz. 1) A face să se însteleze. 2) A împodobi cu stele. [Sil. în-ste-] /în + stele

A SE ÎNSTELÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cer) A se acoperi cu stele. /în + stele


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înstelá (a ~) vb., ind. prez. 3 însteleáză

înstelá vb., ind. prez. 3 sg. însteleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSTELÁT adj. (înv.) constelat, stelat, stelos. (Bolta ~.)

ÎNSTELAT adj. (înv.) constelat, stelat, stelos. (Bolta ~.)

Intrare: înstelat
înstelat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstelat
  • ‑nstelat
  • înstelatul
  • înstelatu‑
  • ‑nstelatul
  • ‑nstelatu‑
  • înstela
  • ‑nstela
  • înstelata
  • ‑nstelata
plural
  • înstelați
  • ‑nstelați
  • înstelații
  • ‑nstelații
  • înstelate
  • ‑nstelate
  • înstelatele
  • ‑nstelatele
genitiv-dativ singular
  • înstelat
  • ‑nstelat
  • înstelatului
  • ‑nstelatului
  • înstelate
  • ‑nstelate
  • înstelatei
  • ‑nstelatei
plural
  • înstelați
  • ‑nstelați
  • înstelaților
  • ‑nstelaților
  • înstelate
  • ‑nstelate
  • înstelatelor
  • ‑nstelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înstela
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstela
  • ‑nstela
  • înstelare
  • ‑nstelare
  • înstelat
  • ‑nstelat
  • înstelatu‑
  • ‑nstelatu‑
  • înstelând
  • ‑nstelând
  • înstelându‑
  • ‑nstelându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înstelea
  • ‑nstelea
(să)
  • însteleze
  • ‑nsteleze
  • înstela
  • ‑nstela
  • înstelă
  • ‑nstelă
  • înstelase
  • ‑nstelase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înstelat

  • 1. (Despre cer) Cu stele, plin de stele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constelat stelat stelos
    • 1.1. prin extensiune (Despre noapte) Cu stele, plin de stele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constelat attach_file 3 exemple
      exemple
      • Duios răsună cavale-n noaptea înstelată. MACEDONSKI, O. I 181.
        surse: DLRLC
      • În noaptea înstelată, Călcînd pe vîrf de codri, pe-al apelor măriri, Trecea cu barbă albă... Moșneagul rege Lear. EMINESCU, O. I 63.
        surse: DLRLC
      • Calcă a mărilor adîncuri, Luînd călăuzire din cerul înstelat. NEGRUZZI, S. II 193.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înstela
    surse: DEX '09 DEX '98

înstela înstelare

  • 1. (Despre cer) A se acoperi de stele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • tranzitiv figurat Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Cu referire la noapte) A fi împodobită cu stele.
      exemple
      • Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + stele (pluralul lui stea).
    surse: DEX '09 DEX '98