9 definiții pentru înstela

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi cu stele. – În + stele (pl. lui stea).

înstela vr [At: ALECSANDRI, P. III, 645 / Pzi: 3 ~lea / E: în + stele] (D. cer) A se acoperi cu stele.

ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi de stele. – În + stele (pl. lui stea).

ÎNSTELA, înstelez, vb. I. Refl. (De obicei la pers. 3, despre cer) A se acoperi de stele; p. ext. (subiectul este noaptea) a fi împodobit cu stele. Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645. ◊ Tranz. Fig. Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30.

A ÎNSTELA ~ez tranz. 1) A face să se însteleze. 2) A împodobi cu stele. [Sil. în-ste-] /în + stele

A SE ÎNSTELA pers. 3 se ~ea intranz. (despre cer) A se acoperi cu stele. /în + stele

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!înstela (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstelea; conj. prez. 3 sg. să se însteleze; ger. înstelându-se

înstela (a ~) vb., ind. prez. 3 înstelea

înstela vb., ind. prez. 3 sg. înstelea

Intrare: înstela
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstela
  • ‑nstela
  • înstelare
  • ‑nstelare
  • înstelat
  • ‑nstelat
  • înstelatu‑
  • ‑nstelatu‑
  • înstelând
  • ‑nstelând
  • înstelându‑
  • ‑nstelându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înstelea
  • ‑nstelea
(să)
  • însteleze
  • ‑nsteleze
  • înstela
  • ‑nstela
  • înstelă
  • ‑nstelă
  • înstelase
  • ‑nstelase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstelaverb

  • 1. (Despre cer) A se acoperi de stele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Cu referire la noapte) A fi împodobită cu stele. DLRLC
      • format_quote Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645. DLRLC
etimologie:
  • În + stele (pluralul lui stea). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.