12 definiții pentru înspica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.

ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Pop.) A face spic, a da în spic. – Lat. inspicare sau în + spic.

înspica [At: PAMFILE, A. R. 85 / V: (reg) ~schica / Pzi: înspic / E: în- + spic] 1 vi (Pop; d. cereale, iarbă) A da în spic. 2 vr (D. părul capului) A se ridica și a sta țeapăn Si: a se arici. 3 vi A încărunți.

ÎNSPICÁ, pers. 3 înspícă, vb. I. Intranz. (Popular, despre graminee) A face spic, a da spic, a da în spic. Cînd popușoii fac spice se zice că dau spic, dau în spic sau înspică. PAMFILE, A. R. 85. Bate vîntul, iarba-nspică, Jalea mîndrei rău mă strică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.

A ÎNSPICÁ pers. 3 înspícă intranz. (despre plante) A da în spic; a face spic. /<lat. inspicare

înspicà v. a căpăta spice. [Lat. SPICARE].

î́nspic, a v. intr. Daŭ spic: ĭarba înspică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înspicá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înspícă

înspicá vb., ind. prez. 3 sg. înspícă, 3 sg. și pl. înspícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSPICÁ vb. (BOT.) (înv.) a spicui. (Grâul a ~.)

ÎNSPICA vb. (înv.) a spicui. (Grîul a ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înspicá, vb. tranz. – A da în spic: „C-a-nspica un spic de grâu, / Ș-a zâni, ș-a si târziu” (Ștețco, 1990: 184). – Din lat. (in)spicare (Șăineanu, DEX) sau în- + spic (< lat. spicum) (DEX, MDA).

înspicá, vb. tranz. – A da în spic: „C-a-nspica un spic de grâu, / Ș-a zâni, ș-a si târziu” (Ștețco 1990: 184). – În- + spic (< lat. spicum) + -a.

Intrare: înspica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înspica
  • ‑nspica
  • înspicare
  • ‑nspicare
  • înspicat
  • ‑nspicat
  • înspicatu‑
  • ‑nspicatu‑
  • înspicând
  • ‑nspicând
  • înspicându‑
  • ‑nspicându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înspi
  • ‑nspi
(să)
  • înspice
  • ‑nspice
  • înspica
  • ‑nspica
  • înspică
  • ‑nspică
  • înspicase
  • ‑nspicase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înspi
  • ‑nspi
(să)
  • înspice
  • ‑nspice
  • înspicau
  • ‑nspicau
  • înspica
  • ‑nspica
  • înspicaseră
  • ‑nspicaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înspica înspicare

  • 1. popular A face spic, a da în spic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spicui attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd popușoii fac spice se zice că dau spic, dau în spic sau înspică. PAMFILE, A. R. 85.
      surse: DLRLC
    • Bate vîntul, iarba-nspică, Jalea mîndrei rău mă strică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină inspicare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • în + spic
    surse: DEX '09 DEX '98