2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

însorit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: însori] 1 (D. locuri, clădiri etc.) Luminos. 2 (D. timp) Cu soare Si: senin. 3 (Fig) Vesel.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. 1. (Despre locuri, clădiri etc.) Încălzit, luminat de soare, bătut de razele soarelui. Uliță însorită. ♦ (Despre zile, vreme etc.) Cu soare, senin. Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115. 2. Fig. Vesel, luminat, senin. Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119.

ÎNSORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre față, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori

însorit a. luminat de soare: dimineață însorită.

*însorít adj. (după fr. ensoleillé). Plin de soare.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. 1. A se însenina, a apărea soarele. 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare. – În + soare.

însori vr [At: V. ROM. S. II, 1950, decembrie, 61 / Pzi: ~resc / E: în- + soare] 1 A se încălzi la soare. 2 A se expune la soare.

ÎNSORÍ, însoresc, vb. IV. Refl. A se expune la soare, a se încălzi la soare.

A SE ÎNSORÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A apărea soarele. 2) rar A se încălzi la soare. /în + soare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!însorí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se însoréște, imperf. 3 sg. se însoreá; conj. prez. 3 să se însoreáscă

însorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însorésc, imperf. 3 sg. însoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. însoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSORÍT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

ÎNSORIT adj. 1. frumos, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

ÎNSORÍ vb. 1. v. însenina. 2. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

ÎNSORI vb. a se sori. (Se ~ pe terasă.)

Intrare: însorit
însorit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritul
  • însoritu‑
  • ‑nsoritul
  • ‑nsoritu‑
  • însori
  • ‑nsori
  • însorita
  • ‑nsorita
plural
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoriții
  • ‑nsoriții
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritele
  • ‑nsoritele
genitiv-dativ singular
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritului
  • ‑nsoritului
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritei
  • ‑nsoritei
plural
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoriților
  • ‑nsoriților
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritelor
  • ‑nsoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: însori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însori
  • ‑nsori
  • însorire
  • ‑nsorire
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritu‑
  • ‑nsoritu‑
  • însorind
  • ‑nsorind
  • însorindu‑
  • ‑nsorindu‑
singular plural
  • însorește
  • ‑nsorește
  • însoriți
  • ‑nsoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
(să)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
  • însoream
  • ‑nsoream
  • însorii
  • ‑nsorii
  • însorisem
  • ‑nsorisem
a II-a (tu)
  • însorești
  • ‑nsorești
(să)
  • însorești
  • ‑nsorești
  • însoreai
  • ‑nsoreai
  • însoriși
  • ‑nsoriși
  • însoriseși
  • ‑nsoriseși
a III-a (el, ea)
  • însorește
  • ‑nsorește
(să)
  • însorească
  • ‑nsorească
  • însorea
  • ‑nsorea
  • însori
  • ‑nsori
  • însorise
  • ‑nsorise
plural I (noi)
  • însorim
  • ‑nsorim
(să)
  • însorim
  • ‑nsorim
  • însoream
  • ‑nsoream
  • însorirăm
  • ‑nsorirăm
  • însoriserăm
  • ‑nsoriserăm
  • însorisem
  • ‑nsorisem
a II-a (voi)
  • însoriți
  • ‑nsoriți
(să)
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoreați
  • ‑nsoreați
  • însorirăți
  • ‑nsorirăți
  • însoriserăți
  • ‑nsoriserăți
  • însoriseți
  • ‑nsoriseți
a III-a (ei, ele)
  • însoresc
  • ‑nsoresc
(să)
  • însorească
  • ‑nsorească
  • însoreau
  • ‑nsoreau
  • însori
  • ‑nsori
  • însoriseră
  • ‑nsoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însorit

etimologie:

  • vezi însori
    surse: DEX '09 DEX '98

însori însorire

  • 1. A se însenina, a apărea soarele.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: însenina
  • 2. A sta la soare, a se încălzi sau a se bronza la soare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sori

etimologie:

  • În + soare
    surse: DEX '09 DEX '98