2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSETOȘÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a însetoșa; însetare. – V. însetoșa.

ÎNSETOȘÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a însetoșa; însetare. – V. însetoșa.

însetoșare sf [At: DA ms / V: (reg) ~săt~ / Pl: ări / E: însetoșa] (Îrg) 1 Însetare (1). 2 (Fig) Dorință.

ÎNSETOȘÁRE s. f. (Învechit) Faptul de a fi însetoșat; însetare.

ÎNSETOȘÁ, însetoșez, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A înseta. – În + setos.

ÎNSETOȘÁ, însetoșez, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) A înseta. – În + setos.

însetoșa vi [At: TETRAEV. (1574), 246 / V: (reg) ~săt~, (cscj) i, ~sătoși / E: în- + setos] (Îrg) 1-3 A înseta (1-3).

ÎNSETOȘÁ, însetoșez, vb. I. Intranz. (Învechit) A i se face cuiva sete, a suferi de sete; a înseta. Auzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apă dulce și îi astîmpără setea; căci însetoșaseră, nevoie mare. ISPIRESCU, L. 223. Noaptea, cînd însetoșează, Sticle și oale visează. PANN, P. V. I 111.

însetoșéz v. tr. (d. setos). Fac să simtă sete: am însetoșat calu călărind. V. intr. Însetez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însetoșáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. însetoșắrii

însetoșáre s. f., g.-d. art. însetoșării

însetoșá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 însetoșeáză, 1 pl. însetoșắm; conj. prez. 3 însetoșéze; ger. însetoșấnd

însetoșá vb., ind. prez. 1 sg. însetoșéz, 3 sg. și pl. însetoșeáză, 1 pl. însetoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. însetoșéze; ger. însetoșând

însetoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. însetoșează, 1 pl. însetoșăm, ger. însetoșînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSETOȘÁRE s. v. însetare, sete.

Intrare: însetoșare
însetoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însetoșare
  • ‑nsetoșare
  • însetoșarea
  • ‑nsetoșarea
plural
  • însetoșări
  • ‑nsetoșări
  • însetoșările
  • ‑nsetoșările
genitiv-dativ singular
  • însetoșări
  • ‑nsetoșări
  • însetoșării
  • ‑nsetoșării
plural
  • însetoșări
  • ‑nsetoșări
  • însetoșărilor
  • ‑nsetoșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: însetoșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însetoșa
  • ‑nsetoșa
  • însetoșare
  • ‑nsetoșare
  • însetoșat
  • ‑nsetoșat
  • însetoșatu‑
  • ‑nsetoșatu‑
  • însetoșând
  • ‑nsetoșând
  • însetoșându‑
  • ‑nsetoșându‑
singular plural
  • însetoșea
  • ‑nsetoșea
  • însetoșați
  • ‑nsetoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însetoșez
  • ‑nsetoșez
(să)
  • însetoșez
  • ‑nsetoșez
  • însetoșam
  • ‑nsetoșam
  • însetoșai
  • ‑nsetoșai
  • însetoșasem
  • ‑nsetoșasem
a II-a (tu)
  • însetoșezi
  • ‑nsetoșezi
(să)
  • însetoșezi
  • ‑nsetoșezi
  • însetoșai
  • ‑nsetoșai
  • însetoșași
  • ‑nsetoșași
  • însetoșaseși
  • ‑nsetoșaseși
a III-a (el, ea)
  • însetoșea
  • ‑nsetoșea
(să)
  • însetoșeze
  • ‑nsetoșeze
  • însetoșa
  • ‑nsetoșa
  • însetoșă
  • ‑nsetoșă
  • însetoșase
  • ‑nsetoșase
plural I (noi)
  • însetoșăm
  • ‑nsetoșăm
(să)
  • însetoșăm
  • ‑nsetoșăm
  • însetoșam
  • ‑nsetoșam
  • însetoșarăm
  • ‑nsetoșarăm
  • însetoșaserăm
  • ‑nsetoșaserăm
  • însetoșasem
  • ‑nsetoșasem
a II-a (voi)
  • însetoșați
  • ‑nsetoșați
(să)
  • însetoșați
  • ‑nsetoșați
  • însetoșați
  • ‑nsetoșați
  • însetoșarăți
  • ‑nsetoșarăți
  • însetoșaserăți
  • ‑nsetoșaserăți
  • însetoșaseți
  • ‑nsetoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • însetoșea
  • ‑nsetoșea
(să)
  • însetoșeze
  • ‑nsetoșeze
  • însetoșau
  • ‑nsetoșau
  • însetoșa
  • ‑nsetoșa
  • însetoșaseră
  • ‑nsetoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însetoșare

etimologie:

  • vezi însetoșa
    surse: DEX '09 DEX '98

însetoșa însetoșare

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Auzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apă dulce și îi astîmpără setea; căci însetoșaseră, nevoie mare. ISPIRESCU, L. 223.
      surse: DLRLC
    • Noaptea, cînd însetoșează, Sticle și oale visează. PANN, P. V. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + setos
    surse: DEX '09 DEX '98