11 definiții pentru înseta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSETÁ, însetez, vb. I. Intranz. 1. A i se face sete; a însetoșa. 2. Fig. A fi dornic, avid de... – În + sete.

ÎNSETÁ, însetez, vb. I. Intranz. 1. A i se face sete; a însetoșa. 2. Fig. A fi dornic, avid de... – În + sete.

înseta vi [At: PSALT. HUR. 118/27 / V: (înv) ~tea, (reg) ~săta / Pzi: ~tez, (nob) înset / E: în- + sete] 1 A i se face cuiva sete Si: (îrg) a însetoșa (1). 2 (Fig) A fi dornic de ceva Si: (îrg) a însetoșa (2). 3 (Fig) A fi avid de ceva Si: (îrg) a însetoșa (3).

ÎNSETÁ, însetez, vb. I. Intranz. A-i fi (sau a i se face) cuiva sete, a suferi de sete, a avea dorința de a bea. Sînt tot una călător, De cu seară pînă-n zori. Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar tot una mă oftez (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70.

A ÎNSETÁ ~éz intranz. A avea senzația de sete; a simți sete. /în + sete

însetéz v. intr. (d. sete; lat. sĭtire). Ajung să simt sete: am însetat de atîta muncă. V. setuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însetá (a ~) vb., ind. prez. 3 înseteáză

însetá vb., ind. prez. 1 sg. însetéz, 3 sg. și pl. înseteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSETÁ vb. (înv. și reg.) a însetoșa, a setoșa, (înv.) a setui.

ÎNSETA vb. (înv. și reg.) a însetoșa, a setoșa, (înv.) a setui.

Intrare: înseta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înseta
  • ‑nseta
  • însetare
  • ‑nsetare
  • însetat
  • ‑nsetat
  • însetatu‑
  • ‑nsetatu‑
  • însetând
  • ‑nsetând
  • însetându‑
  • ‑nsetându‑
singular plural
  • însetea
  • ‑nsetea
  • însetați
  • ‑nsetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însetez
  • ‑nsetez
(să)
  • însetez
  • ‑nsetez
  • însetam
  • ‑nsetam
  • însetai
  • ‑nsetai
  • însetasem
  • ‑nsetasem
a II-a (tu)
  • însetezi
  • ‑nsetezi
(să)
  • însetezi
  • ‑nsetezi
  • însetai
  • ‑nsetai
  • însetași
  • ‑nsetași
  • însetaseși
  • ‑nsetaseși
a III-a (el, ea)
  • însetea
  • ‑nsetea
(să)
  • înseteze
  • ‑nseteze
  • înseta
  • ‑nseta
  • însetă
  • ‑nsetă
  • însetase
  • ‑nsetase
plural I (noi)
  • însetăm
  • ‑nsetăm
(să)
  • însetăm
  • ‑nsetăm
  • însetam
  • ‑nsetam
  • însetarăm
  • ‑nsetarăm
  • însetaserăm
  • ‑nsetaserăm
  • însetasem
  • ‑nsetasem
a II-a (voi)
  • însetați
  • ‑nsetați
(să)
  • însetați
  • ‑nsetați
  • însetați
  • ‑nsetați
  • însetarăți
  • ‑nsetarăți
  • însetaserăți
  • ‑nsetaserăți
  • însetaseți
  • ‑nsetaseți
a III-a (ei, ele)
  • însetea
  • ‑nsetea
(să)
  • înseteze
  • ‑nseteze
  • însetau
  • ‑nsetau
  • înseta
  • ‑nseta
  • însetaseră
  • ‑nsetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înseta însetare

  • 1. A i se face sete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: setoșa setui însetoșa attach_file un exemplu
    exemple
    • Sînt tot una călător, De cu seară pînă-n zori. Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar tot una mă oftez (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A fi dornic, avid de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • În + sete
    surse: DEX '09 DEX '98