2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.

înserare sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 164/8 / V: (reg) -săr- / Pl: ~rări / E: însera] 1 Lăsare a serii Si: înserat1 (1). 2 Rămânere a unei persoane undeva până seara Si: înserat1 (2). 3 (Înv; fig) Îmbătrânire înainte de vreme Si: înserat1 (3). 4 (Ccr) Crepuscul.

ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; timpul cînd se lasă seara; amurg. Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245. Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83. ◊ (Personificat) Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39. ♦ Fig. Întunecare, mîhnire. Boala Veronicăi era numai o rătăcire și o înserare a sufletului. GALACTION, O. I 321.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserate (sau înserat) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

însera [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 49/28 / V: (reg) ~săra / Pzi: ~rez / E: în- + seară] 1-2 viu, vru A se face seară Si: a amurgi. 3 vi A rămâne undeva până seara. 4 vi (Înv; fig) A îmbătrâni înainte de vreme.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. (La pers. 3) A se face seară, a amurgi. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) înserat (sau înserate) = în amurg. 2. Intranz. A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva. – În + seară.

ÎNSERÁ, înserez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face seară, a se lăsa seara. Însera, și luminile tîrgului luceau pretutindeni. SADOVEANU, O. IV 86. Se-nserase bine. Turmele, trecînd, Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. Cum înserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. CREANGĂ, P. 249. Însera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67. 2. Intranz. (Despre oameni) A rămîne pînă seara undeva, a întîrzia pînă seara, a-l apuca pe cineva seara. Întinse pasul și se duse într-acolo, ca să nu înserese pe drum. ISPIRESCU, L. 398. Unde înserează, acolo doarme. PANN, P. V. I 133. Nevestică cu bărbat, Ce-nserezi noaptea prin sat? ȘEZ. XII 82.

A SE ÎNSERÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face seară; a amurgi. /în + seară

A ÎNSERÁ ~éz intranz. (despre persoane) A rămâne (undeva) până la venirea serii. /în + seară

înserà v. a se face seară: a înserat și noi n’am ajuns încă în sat.

înseréz v. intr. (d. seară). Mă apucă seara: în drumu nostru, am înserat pe la Vasluĭ. – Se înserează (impers.), se face seară, se întunecă. Pe înserate, cînd se înserează, cînd se înoptează. V. înoptez, mînec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înseráre (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserắrii; pl. înserắri

înseráre s. f., g.-d. art. înserării; pl. înserări

înserá (a ~) (a amurgi) vb., ind. prez. 3 însereáză

înserá (a se face seară) vb., ind. prez. 3 sg. însereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSERÁRE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)

ÎNSERARE s. amurg, apus, asfințit, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.)

ÎNSERÁ vb. a amurgi, a se întuneca, a scăpăta, (pop.) a (se) înmurgi, (înv. și reg.) a murgi. (S-a ~ peste câmpii.)

arată toate definițiile

Intrare: înserare
înserare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înserare
  • ‑nserare
  • înserarea
  • ‑nserarea
plural
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserările
  • ‑nserările
genitiv-dativ singular
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserării
  • ‑nserării
plural
  • înserări
  • ‑nserări
  • înserărilor
  • ‑nserărilor
vocativ singular
plural
Intrare: însera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însera
  • ‑nsera
  • înserare
  • ‑nserare
  • înserat
  • ‑nserat
  • înseratu‑
  • ‑nseratu‑
  • înserând
  • ‑nserând
  • înserându‑
  • ‑nserându‑
singular plural
  • înserea
  • ‑nserea
  • înserați
  • ‑nserați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înserez
  • ‑nserez
(să)
  • înserez
  • ‑nserez
  • înseram
  • ‑nseram
  • înserai
  • ‑nserai
  • înserasem
  • ‑nserasem
a II-a (tu)
  • înserezi
  • ‑nserezi
(să)
  • înserezi
  • ‑nserezi
  • înserai
  • ‑nserai
  • înserași
  • ‑nserași
  • înseraseși
  • ‑nseraseși
a III-a (el, ea)
  • înserea
  • ‑nserea
(să)
  • însereze
  • ‑nsereze
  • însera
  • ‑nsera
  • înseră
  • ‑nseră
  • înserase
  • ‑nserase
plural I (noi)
  • înserăm
  • ‑nserăm
(să)
  • înserăm
  • ‑nserăm
  • înseram
  • ‑nseram
  • înserarăm
  • ‑nserarăm
  • înseraserăm
  • ‑nseraserăm
  • înserasem
  • ‑nserasem
a II-a (voi)
  • înserați
  • ‑nserați
(să)
  • înserați
  • ‑nserați
  • înserați
  • ‑nserați
  • înserarăți
  • ‑nserarăți
  • înseraserăți
  • ‑nseraserăți
  • înseraseți
  • ‑nseraseți
a III-a (ei, ele)
  • înserea
  • ‑nserea
(să)
  • însereze
  • ‑nsereze
  • înserau
  • ‑nserau
  • însera
  • ‑nsera
  • înseraseră
  • ‑nseraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înserare

  • 1. Faptul de a (se) însera.
    exemple
    • Înserarea se întindea ca un văl de pînză de paianjen, care ascundea pe jumătate lucrurile. SADOVEANU, O. VI 245.
      surse: DLRLC
    • Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite, Ca frunzele uscate pe morminte, Se scutură aducerile-aminte Pe inimile noastre ostenite. VLAHUȚĂ, O. A. 83.
      surse: DLRLC
    • personificat Înserarea mută trece Furișată prin pădure. TOPÎRCEANU, B. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi însera
    surse: DEX '09 DEX '98

însera înserare

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal A se face seară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amurgi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Însera, și luminile tîrgului luceau pretutindeni. SADOVEANU, O. IV 86.
      surse: DLRLC
    • Se-nserase bine. Turmele, trecînd, Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249.
      surse: DLRLC
    • Cum înserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. CREANGĂ, P. 249.
      surse: DLRLC
    • Însera. Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A rămâne undeva până seara, a-l surprinde pe cineva seara undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Întinse pasul și se duse într-acolo, ca să nu înserese pe drum. ISPIRESCU, L. 398.
      surse: DLRLC
    • Unde înserează, acolo doarme. PANN, P. V. I 133.
      surse: DLRLC
    • Nevestică cu bărbat, Ce-nserezi noaptea prin sat? ȘEZ. XII 82.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + seară
    surse: DEX '09 DEX '98