10 definiții pentru înroura
Explicative DEX
ÎNROURA, pers. 3 înrourează, vb. I. Refl. A se acoperi cu rouă. [Pr.: -ro-u-] – În + roura.
ÎNROURA, pers. 3 înrourează, vb. I. Refl. A se acoperi cu rouă. [Pr.: -ro-u-] – În + roura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înroura vr [At: DEX / P: ~ro~u~ / Pzi: 3 ~rează / E: în- + roura] se acoperi cu rouă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNROURA, pers. 3 înrourează, vb. I. Refl. A se acoperi de rouă. (Fig.) Pleoapele băbuței se înrourară de lacrimi. MIHALE, O. 167.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNROURA pers. 3 se ~ează intranz. 1) A se umple de rouă. 2) fig. (despre ochi, pleoape, gene) A se umezi de lacrimi. [Sil. -ro-u-] /în + roură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
roureáză v. impers. (d. roŭă, lat. rorare). Pică roŭă. Ploŭă puțin, burează: n’a ploŭat, ci numaĭ a rourat. Fig. Din ochiĭ eĭ rourează lacrămĭ. – Și înr-. Vechĭ a răura, răora, roora, ruora, ruăra (eŭ ruăr). Cp. cu bour, nour.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înroura (a se ~) (desp. -ro-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se înrourează, imperf. 3 pl. se înrourau; conj. prez. 3 să se înroureze; ger. înrourându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!înroura (a se ~) (-ro-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se înrourează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înroura vb. (sil. -ro-u-), ind. prez. 3 sg. înrourează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNROURA vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNROURA vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: în-ro-u-ra
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înrouraverb
- 1. A se acoperi cu rouă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: roura
- Pleoapele băbuței se înrourară de lacrimi. MIHALE, O. 167. DLRLC
-
etimologie:
- În + roura DEX '09 DEX '98