9 definiții pentru înroura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNROURÁ, pers. 3 înrourează, vb. I. Refl. A se acoperi cu rouă. [Pr.: -ro-u-] – În + roura.

ÎNROURÁ, pers. 3 înrourează, vb. I. Refl. A se acoperi cu rouă. [Pr.: -ro-u-] – În + roura.

înroura vr [At: DEX / P: ~ro~u~ / Pzi: 3 ~rează / E: în- + roura] se acoperi cu rouă.

ÎNROURÁ, pers. 3 înrourează, vb. I. Refl. A se acoperi de rouă. (Fig.) Pleoapele băbuței se înrourară de lacrimi. MIHALE, O. 167.

A SE ÎNROURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A se umple de rouă. 2) fig. (despre ochi, pleoape, gene) A se umezi de lacrimi. [Sil. -ro-u-] /în + roură

roureáză v. impers. (d. roŭă, lat. rorare). Pică roŭă. Ploŭă puțin, burează: n’a ploŭat, ci numaĭ a rourat. Fig. Din ochiĭ eĭ rourează lacrămĭ. – Și înr-. Vechĭ a răura, răora, roora, ruora, ruăra (eŭ ruăr). Cp. cu bour, nour.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înrourá (a se ~) (-ro-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se înroureáză

înrourá vb. (sil. -ro-u-), ind. prez. 3 sg. înroureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNROURÁ vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)

ÎNROURA vb. a se roura. (Iarba s-a ~.)

Intrare: înroura
  • silabație: în-ro-u-ra info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înroura
  • ‑nroura
  • înrourare
  • ‑nrourare
  • înrourat
  • ‑nrourat
  • înrouratu‑
  • ‑nrouratu‑
  • înrourând
  • ‑nrourând
  • înrourându‑
  • ‑nrourându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înrourea
  • ‑nrourea
(să)
  • înroureze
  • ‑nroureze
  • înroura
  • ‑nroura
  • înroură
  • ‑nroură
  • înrourase
  • ‑nrourase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înrourea
  • ‑nrourea
(să)
  • înroureze
  • ‑nroureze
  • înrourau
  • ‑nrourau
  • înroura
  • ‑nroura
  • înrouraseră
  • ‑nrouraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înroura

etimologie:

  • În + roura
    surse: DEX '09 DEX '98