înrolare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: înrola] 1 Înscriere în rândurile armatei. 2 (Pex) înscriere într-o organizație, într-un partid etc. Si: înregimentare, înregimentat¹ (2).

ÎNROLARE, înrolări, s. f. Acțiunea de a (se) înrola.

ÎNROLARE s.f. Acțiunea de a (se) înrola și rezultatul ei; angajare, înscriere (în armată, într-o mișcare etc.). [< înrola].

înrola vtr [At: ALECSANDRI, T. 1298 / Pzi: ~lez / E: fr enrôler] 1-2 A (se) înscrie în rândurile armatei. 3-4 (Pex) A (se) înscrie într-o organizație, într-un partid etc. Si: a (se) înregimenta (1-2).

ÎNROLA, înrolez, vb. I. Refl. A se înscrie în rolurile armatei, a intra în armată. La toate răspîntiile se înrolează voluntari. CAMIL PETRESCU, T. II 352. De tînăr, s-a înrolat ca matroz pe o corabie. ODOBESCU, S. III 248. ◊ Tranz. Romanii înrolează o parte din populația dacă în diferite unități ale armatei imperiului. IST. R.P.R. 38. ♦ Fig. A intra în rîndurile unei organizații de masă, ale unui partid; a se înregimenta. Sub steagul leninismului se înrolează mereu milioane și milioane de oameni care sînt însetați de libertate și care urăsc asuprirea imperialistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 289, 1/5.

ÎNROLA vb. I. tr., refl. A (se) angaja în armată. ♦ (Fig.) A (se) înscrie (într-o organizație, într-un partid); a (se) înregimenta. [< fr. enrôler].

ÎNROLA vb. tr., refl. 1. a (se) angaja în armată. 2. (fig.) a (se) înscrie (într-o organizație, într-un partid); a (se) înregimenta. (< fr. /s’/enroler)

A ÎNROLA ~ez tranz. 1) A înscrie în efectivul armatei; a încadra într-o unitate militară; a încorpora; a angaja. 2) A introduce într-o grupare; a înregimenta. /<fr. enrôler

înrolà v. 1. a înscrie în rolurile armatei: înrolarea se face prin tragerea la sorț dela 21-29 de ani; 2. a afilia la o societate, la un partid.

*înroléz v. tr. (fr. enrôler, d. rôle, rol). Înscriŭ în rol, în registru, tocmesc, angajez: a înrola lucrătorĭ. Recrutez, angajez: a înrola soldațĭ. Fig. Înregimentez, atrag într’un partid: a înrola niște nemulțămițĭ. V. refl. Intru în armată ca soldat. Intru într’un partid.

înrolare s. f., g.-d. art. înrolării; pl. înrolări

înrolare s. f., g.-d. art. înrolării; pl. înrolări

înrolare s. f., g.-d. art. înrolării; pl. înrolări

înrola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înrolez, 3 înrolează; conj. prez. 1 sg. să înrolez, 3 să înroleze

înrola (a ~) vb., ind. prez. 3 înrolează

înrola vb., ind. prez. 1 sg. înrolez, 3 sg. și pl. înrolează

înrolez.

ÎNROLARE s. 1. (MIL.) încorporare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) 2. v. înregimentare.

ÎNROLARE s. 1. (MIL.) încorporare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) 2. înregimentare. (~ cuiva într-o grupare.)

ÎNROLA vb. 1. (MIL.) a încorpora, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (I-a ~ la infanterie.) 2. (MIL.) a intra, a merge. (Se ~ în armată.) 3. v. înregimenta.

ÎNROLA vb. 1. (MIL.) a încorpora, a recruta, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (I-a ~ la infanterie.) 2. (MIL.) a intra, a merge. (Se ~ în armată.) 3. a (se) înregimenta. (Se ~ într-un partid.)