2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOPTÁRE s. f. Faptul de a (se) înnopta; cădere a nopții, înnoptat1. – V. înnopta.

ÎNNOPTÁRE s. f. Faptul de a (se) înnopta; cădere a nopții, înnoptat1. – V. înnopta.

înnoptare sf [At: DA ms / S și: îno~ / Pl: ~tări / E: înnopta] 1 Cădere a nopții Si: înnoptat1 (1). 2 Rămânere a cuiva peste noapte undeva Si: înnoptat1 (2). 3 (Reg) Cufundare.

ÎNNOPTÁRE s. f. Faptul de a (se) înnopta; căderea nopții. Cine se dezmiardă-n largul înstelatei înnoptări? EFTIMIU, Î. 126. Prind taina cea sfînt-a cîntării Și, singur, pe vremea-nnoptării M-opresc pe-o colină și cînt. COȘBUC, P. II 88.

ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptate (sau înnoptat) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

înnopta [At: PRAV. 105 / S și: îno~ / Pzi: ~tez; 3 ~tează, (Trs; rar) ~oaptă / E: în- + noapte] 1-2 vir A (se) face noapte. 3 vr (Rar) A începe să se întunece. 4 vi A petrece noaptea undeva. 5-6 vtr (Reg) A (se) cufunda.

ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. ◊ Loc. adv. Pe înnoptat (sau înnoptate) = la căderea nopții. 2. Intranz. A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva. – În + noapte.

ÎNNOPTÁ, înnoptez, vb. I. 1. Intranz. și refl. impers. A se face noapte, a se întuneca. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Și merge el și merge, pînă ce înnoptează bine. CREANGĂ, P. 198. Îndată ce-nnopta, Amîndoi i s-arăta Și-i zicea: măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 188. ◊ Fig. (Personal) Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. Intranz. (Despre persoane) A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva, a rămîne peste noapte. V. mînea. Pornind de-aici mai departe spre casă, au înnoptat pe drum. SBIERA, P. 197. Vai de mine, moș Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124. Tot mergînd pe la vînat Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116. – Variantă: (regional) noptá (ȚICHINDEAL, F. 128) vb. I.

A ÎNNOPTÁ ~éz intranz. (despre persoane) 1) A se reține sau a rămâne până la căderea nopții; a fi prins de noapte. 2) A rămâne peste noapte; a petrece noaptea. /în + noapte

A SE ÎNNOPTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face noapte; a cădea noaptea. /în + noapte

înnoptà v. 1. a se face noapte: abia înnoptase; 2. a rămânea peste noapte: au înnoptat într’un sat; 3. a apuca noaptea pe drum.

înoptéz v. tr. (d. noapte). Ajung cînd se înoptează: mergînd pe jos de la Galațĭ la Tecucĭ, am înoptat pe la Piscu. V. refl. impers. Se face noapte, se înserează, se întunecă. Pe înoptate, cînd se face noapte. – Și înnoptez. V. înserez, mînec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnoptáre s. f., g.-d. art. înnoptắrii

înnoptáre s. f., g.-d. art. înnoptării

înnoptá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnopteáză

înnoptá vb., ind. prez. 1 sg. înnoptéz, 3 sg. și pl. înnopteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: înnoptare
înnoptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoptare
  • ‑nnoptare
  • înnoptarea
  • ‑nnoptarea
plural
  • înnoptări
  • ‑nnoptări
  • înnoptările
  • ‑nnoptările
genitiv-dativ singular
  • înnoptări
  • ‑nnoptări
  • înnoptării
  • ‑nnoptării
plural
  • înnoptări
  • ‑nnoptări
  • înnoptărilor
  • ‑nnoptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înnopta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnopta
  • ‑nnopta
  • înnoptare
  • ‑nnoptare
  • înnoptat
  • ‑nnoptat
  • înnoptatu‑
  • ‑nnoptatu‑
  • înnoptând
  • ‑nnoptând
  • înnoptându‑
  • ‑nnoptându‑
singular plural
  • înnoptea
  • ‑nnoptea
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnoptez
  • ‑nnoptez
(să)
  • înnoptez
  • ‑nnoptez
  • înnoptam
  • ‑nnoptam
  • înnoptai
  • ‑nnoptai
  • înnoptasem
  • ‑nnoptasem
a II-a (tu)
  • înnoptezi
  • ‑nnoptezi
(să)
  • înnoptezi
  • ‑nnoptezi
  • înnoptai
  • ‑nnoptai
  • înnoptași
  • ‑nnoptași
  • înnoptaseși
  • ‑nnoptaseși
a III-a (el, ea)
  • înnoptea
  • ‑nnoptea
(să)
  • înnopteze
  • ‑nnopteze
  • înnopta
  • ‑nnopta
  • înnoptă
  • ‑nnoptă
  • înnoptase
  • ‑nnoptase
plural I (noi)
  • înnoptăm
  • ‑nnoptăm
(să)
  • înnoptăm
  • ‑nnoptăm
  • înnoptam
  • ‑nnoptam
  • înnoptarăm
  • ‑nnoptarăm
  • înnoptaserăm
  • ‑nnoptaserăm
  • înnoptasem
  • ‑nnoptasem
a II-a (voi)
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
(să)
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
  • înnoptați
  • ‑nnoptați
  • înnoptarăți
  • ‑nnoptarăți
  • înnoptaserăți
  • ‑nnoptaserăți
  • înnoptaseți
  • ‑nnoptaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoptea
  • ‑nnoptea
(să)
  • înnopteze
  • ‑nnopteze
  • înnoptau
  • ‑nnoptau
  • înnopta
  • ‑nnopta
  • înnoptaseră
  • ‑nnoptaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nopta
  • noptare
  • noptat
  • noptatu‑
  • noptând
  • noptându‑
singular plural
  • noptea
  • noptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • noptez
(să)
  • noptez
  • noptam
  • noptai
  • noptasem
a II-a (tu)
  • noptezi
(să)
  • noptezi
  • noptai
  • noptași
  • noptaseși
a III-a (el, ea)
  • noptea
(să)
  • nopteze
  • nopta
  • noptă
  • noptase
plural I (noi)
  • noptăm
(să)
  • noptăm
  • noptam
  • noptarăm
  • noptaserăm
  • noptasem
a II-a (voi)
  • noptați
(să)
  • noptați
  • noptați
  • noptarăți
  • noptaserăți
  • noptaseți
a III-a (ei, ele)
  • noptea
(să)
  • nopteze
  • noptau
  • nopta
  • noptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnoptare

  • 1. Faptul de a (se) înnopta; cădere a nopții, înnoptat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înnoptat (s.n.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cine se dezmiardă-n largul înstelatei înnoptări? EFTIMIU, Î. 126.
      surse: DLRLC
    • Prind taina cea sfînt-a cîntării Și, singur, pe vremea-nnoptării M-opresc pe-o colină și cînt. COȘBUC, P. II 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înnopta
    surse: DEX '09 DEX '98

înnopta înnoptare nopta

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal A se face noapte, a se întuneca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întuneca attach_file 4 exemple
    exemple
    • Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Și merge el și merge, pînă ce înnoptează bine. CREANGĂ, P. 198.
      surse: DLRLC
    • Îndată ce-nnopta, Amîndoi i s-arăta Și-i zicea: măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 188.
      surse: DLRLC
    • figurat personal Cu puterea, cu scandalul, cînd cei mari se îngrădesc Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A fi surprins de noapte; a petrece noaptea undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pornind de-aici mai departe spre casă, au înnoptat pe drum. SBIERA, P. 197.
      surse: DLRLC
    • Vai de mine, moș Nichifor, avem să înnoptăm în pădure! CREANGĂ, P. 124.
      surse: DLRLC
    • Tot mergînd pe la vînat Într-o seară s-a-ntîmplat Pe la noi d-a înnoptat. TEODORESCU, P. P. 116.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + noapte
    surse: DEX '09 DEX '98