2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOMOLÍRE s. f. v. înnămolire.

ÎNNOMOLÍRE s. f. v. înnămolire.

ÎNNOMOLÍRE s. f. v. înnămolire.

înnomolire sf vz înnămolire

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.

ÎNNĂMOLÍRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei; împotmolire. [Var.: înnomolíre s. f.] – V. înnămoli.

ÎNNĂMOLÍRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei; împotmolire. [Var.: înnomolíre s. f.] – V. înnămoli.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

înnămoli [At: (a. 1783) URICARIUL, XVI, 229 / V: (înv) ~nom~ / S și: înă~ / Pzi: ~lesc / E: în- + nămol] 1-2 vtr A (se) înfunda în nămol Si: a (se) împotmoli. 3 vr (D. albia unei ape curgătoare) A se îngusta din cauza aluviunilor. 4-5 vtr A (se) murdări de nămol Si: a (se) înnoroi.

înnămolire [At: I. IONESCU, P. 71 / V: (înv) ~nom~ / S și: înă~ / Pl: ~ri / E: înnămoli] 1 Împotmolire în nămol. 2 Îngustare a albiei unei ape curgătoare din cauza aluviunilor. 3 Murdărire cu nămol.

înnomoli v vz înnămoli

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. Refl. A se înfunda în nămol; a se îngloda, a se împotmoli. Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. – Variante: înnomolí (VISSARION, B. 241, DUNĂREANU, N. 29, ISPIRESCU, L. 169), nămolí (I. IONESCU, P. 386) vb. IV.

ÎNNĂMOLÍRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli; depunere de nămol, împotmolire. La gura rîurilor se formează la început înnămoliri întinse, apoi insule și în sfîrșit, o porțiune de pămînt întinsă, adeseori străbătută de canale mici. GEOGRAFIA Fiz. 180. Golind... vîrfurile munților expunem inundării, innămolirii... văile și cîmpiile noastre. I. IONESCU, P. 71. – Variantă: înnomolíre s. f.

A SE ÎNNĂMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-și micșora secțiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol

A ÎNNĂMOLÍ ~ésc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol

înnomolì v. 1. a intra în nomol; 2. fig. a intra într’o afacere rea.

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s’a înomolit (maĭ rar trenu s’a înomolit îld. s’a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.

nămolésc V. înomolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 înnămoleáscă

arată toate definițiile

Intrare: înnămoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămolire
  • ‑nnămolire
  • înnămolit
  • ‑nnămolit
  • înnămolitu‑
  • ‑nnămolitu‑
  • înnămolind
  • ‑nnămolind
  • înnămolindu‑
  • ‑nnămolindu‑
singular plural
  • înnămolește
  • ‑nnămolește
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
(să)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
  • înnămoleam
  • ‑nnămoleam
  • înnămolii
  • ‑nnămolii
  • înnămolisem
  • ‑nnămolisem
a II-a (tu)
  • înnămolești
  • ‑nnămolești
(să)
  • înnămolești
  • ‑nnămolești
  • înnămoleai
  • ‑nnămoleai
  • înnămoliși
  • ‑nnămoliși
  • înnămoliseși
  • ‑nnămoliseși
a III-a (el, ea)
  • înnămolește
  • ‑nnămolește
(să)
  • înnămolească
  • ‑nnămolească
  • înnămolea
  • ‑nnămolea
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămolise
  • ‑nnămolise
plural I (noi)
  • înnămolim
  • ‑nnămolim
(să)
  • înnămolim
  • ‑nnămolim
  • înnămoleam
  • ‑nnămoleam
  • înnămolirăm
  • ‑nnămolirăm
  • înnămoliserăm
  • ‑nnămoliserăm
  • înnămolisem
  • ‑nnămolisem
a II-a (voi)
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
(să)
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
  • înnămoleați
  • ‑nnămoleați
  • înnămolirăți
  • ‑nnămolirăți
  • înnămoliserăți
  • ‑nnămoliserăți
  • înnămoliseți
  • ‑nnămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • înnămolesc
  • ‑nnămolesc
(să)
  • înnămolească
  • ‑nnămolească
  • înnămoleau
  • ‑nnămoleau
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămoliseră
  • ‑nnămoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomolire
  • ‑nnomolire
  • înnomolit
  • ‑nnomolit
  • înnomolitu‑
  • ‑nnomolitu‑
  • înnomolind
  • ‑nnomolind
  • înnomolindu‑
  • ‑nnomolindu‑
singular plural
  • înnomolește
  • ‑nnomolește
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
(să)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
  • înnomoleam
  • ‑nnomoleam
  • înnomolii
  • ‑nnomolii
  • înnomolisem
  • ‑nnomolisem
a II-a (tu)
  • înnomolești
  • ‑nnomolești
(să)
  • înnomolești
  • ‑nnomolești
  • înnomoleai
  • ‑nnomoleai
  • înnomoliși
  • ‑nnomoliși
  • înnomoliseși
  • ‑nnomoliseși
a III-a (el, ea)
  • înnomolește
  • ‑nnomolește
(să)
  • înnomolească
  • ‑nnomolească
  • înnomolea
  • ‑nnomolea
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomolise
  • ‑nnomolise
plural I (noi)
  • înnomolim
  • ‑nnomolim
(să)
  • înnomolim
  • ‑nnomolim
  • înnomoleam
  • ‑nnomoleam
  • înnomolirăm
  • ‑nnomolirăm
  • înnomoliserăm
  • ‑nnomoliserăm
  • înnomolisem
  • ‑nnomolisem
a II-a (voi)
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
(să)
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
  • înnomoleați
  • ‑nnomoleați
  • înnomolirăți
  • ‑nnomolirăți
  • înnomoliserăți
  • ‑nnomoliserăți
  • înnomoliseți
  • ‑nnomoliseți
a III-a (ei, ele)
  • înnomolesc
  • ‑nnomolesc
(să)
  • înnomolească
  • ‑nnomolească
  • înnomoleau
  • ‑nnomoleau
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomoliseră
  • ‑nnomoliseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămoli
  • nămolire
  • nămolit
  • nămolitu‑
  • nămolind
  • nămolindu‑
singular plural
  • nămolește
  • nămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nămolesc
(să)
  • nămolesc
  • nămoleam
  • nămolii
  • nămolisem
a II-a (tu)
  • nămolești
(să)
  • nămolești
  • nămoleai
  • nămoliși
  • nămoliseși
a III-a (el, ea)
  • nămolește
(să)
  • nămolească
  • nămolea
  • nămoli
  • nămolise
plural I (noi)
  • nămolim
(să)
  • nămolim
  • nămoleam
  • nămolirăm
  • nămoliserăm
  • nămolisem
a II-a (voi)
  • nămoliți
(să)
  • nămoliți
  • nămoleați
  • nămolirăți
  • nămoliserăți
  • nămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • nămolesc
(să)
  • nămolească
  • nămoleau
  • nămoli
  • nămoliseră
Intrare: înnămolire
înnămolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnămolire
  • ‑nnămolire
  • înnămolirea
  • ‑nnămolirea
plural
  • înnămoliri
  • ‑nnămoliri
  • înnămolirile
  • ‑nnămolirile
genitiv-dativ singular
  • înnămoliri
  • ‑nnămoliri
  • înnămolirii
  • ‑nnămolirii
plural
  • înnămoliri
  • ‑nnămoliri
  • înnămolirilor
  • ‑nnămolirilor
vocativ singular
plural
înnomolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnomolire
  • ‑nnomolire
  • înnomolirea
  • ‑nnomolirea
plural
  • înnomoliri
  • ‑nnomoliri
  • înnomolirile
  • ‑nnomolirile
genitiv-dativ singular
  • înnomoliri
  • ‑nnomoliri
  • înnomolirii
  • ‑nnomolirii
plural
  • înnomoliri
  • ‑nnomoliri
  • înnomolirilor
  • ‑nnomolirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnămoli înnămolire înnămolit înnomoli înnomolire înnomolit nămoli

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noroi (verb) împotmoli îngloda un exemplu
    exemple
    • Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: împotmoli

etimologie:

  • În + nămol
    surse: DEX '09 DEX '98

înnămolire înnomolire

  • 1. Acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împotmolire înglodare 2 exemple
    exemple
    • La gura rîurilor se formează la început înnămoliri întinse, apoi insule și în sfîrșit, o porțiune de pămînt întinsă, adeseori străbătută de canale mici. GEOGRAFIA Fiz. 180.
      surse: DLRLC
    • Golind... vîrfurile munților expunem inundării, înnămolirii... văile și cîmpiile noastre. I. IONESCU, P. 71.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înnămoli
    surse: DEX '09 DEX '98