10 definiții pentru înnămolire

Explicative DEX

ÎNNĂMOLIRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei; împotmolire. [Var.: înnomolire s. f.] – V. înnămoli.

ÎNNĂMOLIRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei; împotmolire. [Var.: înnomolire s. f.] – V. înnămoli.

înnămolire [At: I. IONESCU, P. 71 / V: (înv) ~nom~ / S și: înă~ / Pl: ~ri / E: înnămoli] 1 Împotmolire în nămol. 2 Îngustare a albiei unei ape curgătoare din cauza aluviunilor. 3 Murdărire cu nămol.

ÎNNĂMOLIRE, înnămoliri, s. f. Acțiunea de a (se) înnămoli; depunere de nămol, împotmolire. La gura rîurilor se formează la început înnămoliri întinse, apoi insule și în sfîrșit, o porțiune de pămînt întinsă, adeseori străbătută de canale mici. GEOGRAFIA FIZ. 180. Golind... vîrfurile munților expunem inundării, innămolirii... văile și cîmpiile noastre. I. IONESCU, P. 71. – Variantă: înnomolire s. f.

ÎNNOMOLIRE s. f. v. înnămolire.

ÎNNOMOLIRE s. f. v. înnămolire.

ÎNNOMOLIRE s. f. v. înnămolire.

înnomolire sf vz înnămolire

Ortografice DOOM

înnămolire s. f., g.-d. art. înnămolirii; pl. înnămoliri

înnămolire s. f., g.-d. art. înnămolirii; pl. înnămoliri

înnămolire s. f., g.-d. art. înnămolirii; pl. înnămoliri

Sinonime

ÎNNĂMOLIRE s. v. împotmolire.

ÎNNĂMOLIRE s. împotmolire, înglodare. (~ unei căruțe în drum.)

Intrare: înnămolire
înnămolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnămolire
  • ‑nnămolire
  • înnămolirea
  • ‑nnămolirea
plural
  • înnămoliri
  • ‑nnămoliri
  • înnămolirile
  • ‑nnămolirile
genitiv-dativ singular
  • înnămoliri
  • ‑nnămoliri
  • înnămolirii
  • ‑nnămolirii
plural
  • înnămoliri
  • ‑nnămoliri
  • înnămolirilor
  • ‑nnămolirilor
vocativ singular
plural
înnomolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnomolire
  • ‑nnomolire
  • înnomolirea
  • ‑nnomolirea
plural
  • înnomoliri
  • ‑nnomoliri
  • înnomolirile
  • ‑nnomolirile
genitiv-dativ singular
  • înnomoliri
  • ‑nnomoliri
  • înnomolirii
  • ‑nnomolirii
plural
  • înnomoliri
  • ‑nnomoliri
  • înnomolirilor
  • ‑nnomolirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnămolire, înnămolirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înnămoli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La gura rîurilor se formează la început înnămoliri întinse, apoi insule și în sfîrșit, o porțiune de pămînt întinsă, adeseori străbătută de canale mici. GEOGRAFIA Fiz. 180. DLRLC
    • format_quote Golind... vîrfurile munților expunem inundării, înnămolirii... văile și cîmpiile noastre. I. IONESCU, P. 71. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnămoli DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înnămolire

Visit YouGlish.com