2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNISIPÁRE, înnisipări, s. f. Acțiunea de a se înnisipa.V. înnisipa.

ÎNNISIPÁRE, înnisipări, s. f. Acțiunea de a se înnisipa.V. înnisipa.

înnisipare sf [At: CONV. LIT. XLIII, 383 / V: ~pire / S și: îni~ / Pl: ~pări / E: înnisipa] 1 Acoperire cu un strat de nisip Si: înnisipat1 (1). 2 Înfundare cu nisip a unui râu sau canal, nemaifiind navigabil Si: înnisipat1 (2).

ÎNNISIPÁ, pers. 3 înnisipează, vb. I. Refl. (Despre căi de comunicație) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip. – În + nisip.

ÎNNISIPÁ, pers. 3 înnisipează, vb. I. Refl. (Despre căi de comunicație) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip. – În + nisip.

înnisipa vr [At: TDRG / V: (cscj) ~pi / S și: îni~ / Pzi: 3 ~pea / E: în- + nisip] 1 (D. vase maritime, căi de comunicație etc.) A se acoperi cu un strat de nisip. 2 (Spc; d. râuri, canale) A se astupa cu nisip și a nu mai fi navigabil, util.

înnisipire sf vz înnisipare

ÎNNISIPÁ, înnisipez, vb. I. Refl. (Despre conducte, canale etc.) A se astupa prin depunere de nisip.

ÎNNISIPÁ vb. refl. (despre drumuri) a se acoperi cu un strat de nisip adus de vânt. ◊ (despre canale, conducte) a se astupa cu nisip. (< în- + nisip)

A SE ÎNNISIPÁ pers. 3 se ~éază intranz. (despre conducte, canale) A se astupa cu nisip; a se înfunda cu depuneri de nisip. /în + nisip

A ÎNNISIPÁ ~éz tranz. A face să se înnisipeze. /în + nisip


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnisipáre s. f., g.-d. art. înnisipării; pl. înnisipări

înnisipá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnisipeáză

înnisipá vb., ind. prez. 3 sg. înnisipeáză

Intrare: înnisipare
înnisipare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnisipare
  • ‑nnisipare
  • înnisiparea
  • ‑nnisiparea
plural
  • înnisipări
  • ‑nnisipări
  • înnisipările
  • ‑nnisipările
genitiv-dativ singular
  • înnisipări
  • ‑nnisipări
  • înnisipării
  • ‑nnisipării
plural
  • înnisipări
  • ‑nnisipări
  • înnisipărilor
  • ‑nnisipărilor
vocativ singular
plural
înnisipire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnisipire
  • ‑nnisipire
  • înnisipirea
  • ‑nnisipirea
plural
  • înnisipiri
  • ‑nnisipiri
  • înnisipirile
  • ‑nnisipirile
genitiv-dativ singular
  • înnisipiri
  • ‑nnisipiri
  • înnisipirii
  • ‑nnisipirii
plural
  • înnisipiri
  • ‑nnisipiri
  • înnisipirilor
  • ‑nnisipirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înnisipa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnisipa
  • ‑nnisipa
  • înnisipare
  • ‑nnisipare
  • înnisipat
  • ‑nnisipat
  • înnisipatu‑
  • ‑nnisipatu‑
  • înnisipând
  • ‑nnisipând
  • înnisipându‑
  • ‑nnisipându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înnisipea
  • ‑nnisipea
(să)
  • înnisipeze
  • ‑nnisipeze
  • înnisipa
  • ‑nnisipa
  • înnisipă
  • ‑nnisipă
  • înnisipase
  • ‑nnisipase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înnisipea
  • ‑nnisipea
(să)
  • înnisipeze
  • ‑nnisipeze
  • înnisipau
  • ‑nnisipau
  • înnisipa
  • ‑nnisipa
  • înnisipaseră
  • ‑nnisipaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnisipare înnisipire

  • 1. Acțiunea de a se înnisipa.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi înnisipa
    surse: DEX '09 DEX '98

înnisipa înnisipare înnisipire

  • 1. (Despre căi de comunicație) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie:

  • În + nisip
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00