2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.

ÎNMATRICULÁRE, înmatriculări, s. f. Acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă. – V. înmatricula.

înmatriculare sf [At: LEG. EC. PL. 216 / V: in~, (înv) ~ație / Pl: ~lări / E: înmatricula] 1 Înscriere a copiilor într-o școală Si: înmatriculat1 (1), înmatriculație 2 Primire a unui număr matricol Si: înmatriculat1 (2), înmatriculație (2). 3 Înscriere a unor recruți în matricola unei unități militare Si: înmatriculat1 (3), înmatriculație (3), (înv) matriculare. 4 Primire de către vehicule a unui număr de înmatriculare pentru a putea circula Si: înmatriculat1 (4), înmatriculație (4).

ÎNMATRICULÁRE s. f. Acțiunea de a înmatricula; înscriere, trecere în matriculă. Înmatricularea școlarilor.

ÎNMATRICULÁRE s.f. Acțiunea de a înmatricula și rezultatul ei; înscriere în matriculă. [< înmatricula].

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) înscrie, a (se) trece într-o matricolă; a matricula. – Din fr. immatriculer, lat. immatriculare.

inmatriculare sf vz înmatriculare

înmatricula vtr [At: DA ms / V: in~ / Pzi: ~lez / E: fr immatriculer] 1-2 (D. copiii de școală) A (se) înscrie în școală. 3-4 (D. recruți) A (se) înscrie în matricola unei unități militare. 5 vt (D. vehicule) A primi număr de înmatriculare și a putea circula.

ÎNMATRICULÁ, înmatriculez, vb. I. Tranz. A înscrie în matriculă.

ÎNMATRICULÁ vb. I. tr. A înscrie într-o matriculă. [Cf. fr. immatriculer].

ÎNMATRICULÁ vb. tr. a înscrie într-o matriculă. (< fr. immatriculer, lat. immatriculare)

A ÎNMATRICULÁ ~éz tranz. (nume de persoane) A înscrie într-o matriculă; a trece într-o matriculă. [Sil. -ma-tri-cu-] /<fr. immatriculer, lat. immatriculare

înmatriculà v. a înscrie în ordine alfabetică sau numerică, într’o matriculă.

*imatriculéz v. tr. Înregistrez, înscriŭ în matriculă. – Și înmatriculez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmatriculáre (-ma-tri-) s. f., g.-d. art. înmatriculắrii; pl. înmatriculắri

înmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. înmatriculării; pl. înmatriculări

înmatriculá (a ~) (-ma-tri-) vb., ind. prez. 3 înmatriculeáză

înmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. înmatriculéz, 3 sg. și pl. înmatriculeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMATRICULÁRE s. înregistrare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui vehicul.)

arată toate definițiile

Intrare: înmatriculare
înmatriculare substantiv feminin
  • silabație: în-ma-tri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmatriculare
  • ‑nmatriculare
  • înmatricularea
  • ‑nmatricularea
plural
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculările
  • ‑nmatriculările
genitiv-dativ singular
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculării
  • ‑nmatriculării
plural
  • înmatriculări
  • ‑nmatriculări
  • înmatriculărilor
  • ‑nmatriculărilor
vocativ singular
plural
inmatriculare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înmatricula
  • silabație: în-ma-tri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculare
  • ‑nmatriculare
  • înmatriculat
  • ‑nmatriculat
  • înmatriculatu‑
  • ‑nmatriculatu‑
  • înmatriculând
  • ‑nmatriculând
  • înmatriculându‑
  • ‑nmatriculându‑
singular plural
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmatriculez
  • ‑nmatriculez
(să)
  • înmatriculez
  • ‑nmatriculez
  • înmatriculam
  • ‑nmatriculam
  • înmatriculai
  • ‑nmatriculai
  • înmatriculasem
  • ‑nmatriculasem
a II-a (tu)
  • înmatriculezi
  • ‑nmatriculezi
(să)
  • înmatriculezi
  • ‑nmatriculezi
  • înmatriculai
  • ‑nmatriculai
  • înmatriculași
  • ‑nmatriculași
  • înmatriculaseși
  • ‑nmatriculaseși
a III-a (el, ea)
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
(să)
  • înmatriculeze
  • ‑nmatriculeze
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculă
  • ‑nmatriculă
  • înmatriculase
  • ‑nmatriculase
plural I (noi)
  • înmatriculăm
  • ‑nmatriculăm
(să)
  • înmatriculăm
  • ‑nmatriculăm
  • înmatriculam
  • ‑nmatriculam
  • înmatricularăm
  • ‑nmatricularăm
  • înmatriculaserăm
  • ‑nmatriculaserăm
  • înmatriculasem
  • ‑nmatriculasem
a II-a (voi)
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
(să)
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
  • înmatriculați
  • ‑nmatriculați
  • înmatricularăți
  • ‑nmatricularăți
  • înmatriculaserăți
  • ‑nmatriculaserăți
  • înmatriculaseți
  • ‑nmatriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmatriculea
  • ‑nmatriculea
(să)
  • înmatriculeze
  • ‑nmatriculeze
  • înmatriculau
  • ‑nmatriculau
  • înmatricula
  • ‑nmatricula
  • înmatriculaseră
  • ‑nmatriculaseră
inmatricula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmatriculare inmatriculare

etimologie:

  • vezi înmatricula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

înmatricula înmatriculare înmatriculat inmatricula inmatriculare

etimologie: