2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

înmărmurit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 390 / Pl: ~iți, ~e / E: înmărmuri] 1 (Mtp; nob) Care a fost transformat în marmură. 2 (Fig) Care a rămas nemișcat de uimire, frică etc. 3 (Fig) Uimit.

ÎNMĂRMURÍT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a rămîne») Țintuit locului (din cauza unei emoții puternice); înlemnit, încremenit. Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. (În basme) A se face de piatră; (sens curent) a rămîne nemișcat, încremenit (de obicei din cauza unei emoții puternice); a înlemni, a încremeni. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. ◊ Tranz. fact. Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.

A ÎNMĂRMURÍ ~ésc 1. intranz. 1) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură

înmărmurì v. a se face marmură, a împietri (de uimire sau de spaimă).

înmărmurésc v. intr. Devin ca de marmură, înlemnesc, împetresc: înmărmurisem de teroare. V. tr. înmărmurise. – Și îmărm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmărmurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 să înmărmureáscă

înmărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmărmureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMĂRMURÍT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, paralizat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stâlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURIT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURÍ vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURI vb. 1. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

Intrare: înmărmurit
înmărmurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritul
  • înmărmuritu‑
  • ‑nmărmuritul
  • ‑nmărmuritu‑
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurita
  • ‑nmărmurita
plural
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmuriții
  • ‑nmărmuriții
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritele
  • ‑nmărmuritele
genitiv-dativ singular
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritului
  • ‑nmărmuritului
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritei
  • ‑nmărmuritei
plural
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmuriților
  • ‑nmărmuriților
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritelor
  • ‑nmărmuritelor
vocativ singular
plural
Intrare: înmărmuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurire
  • ‑nmărmurire
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritu‑
  • ‑nmărmuritu‑
  • înmărmurind
  • ‑nmărmurind
  • înmărmurindu‑
  • ‑nmărmurindu‑
singular plural
  • înmărmurește
  • ‑nmărmurește
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
(să)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
  • înmărmuream
  • ‑nmărmuream
  • înmărmurii
  • ‑nmărmurii
  • înmărmurisem
  • ‑nmărmurisem
a II-a (tu)
  • înmărmurești
  • ‑nmărmurești
(să)
  • înmărmurești
  • ‑nmărmurești
  • înmărmureai
  • ‑nmărmureai
  • înmărmuriși
  • ‑nmărmuriși
  • înmărmuriseși
  • ‑nmărmuriseși
a III-a (el, ea)
  • înmărmurește
  • ‑nmărmurește
(să)
  • înmărmurească
  • ‑nmărmurească
  • înmărmurea
  • ‑nmărmurea
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurise
  • ‑nmărmurise
plural I (noi)
  • înmărmurim
  • ‑nmărmurim
(să)
  • înmărmurim
  • ‑nmărmurim
  • înmărmuream
  • ‑nmărmuream
  • înmărmurirăm
  • ‑nmărmurirăm
  • înmărmuriserăm
  • ‑nmărmuriserăm
  • înmărmurisem
  • ‑nmărmurisem
a II-a (voi)
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
(să)
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmureați
  • ‑nmărmureați
  • înmărmurirăți
  • ‑nmărmurirăți
  • înmărmuriserăți
  • ‑nmărmuriserăți
  • înmărmuriseți
  • ‑nmărmuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
(să)
  • înmărmurească
  • ‑nmărmurească
  • înmărmureau
  • ‑nmărmureau
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmuriseră
  • ‑nmărmuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmărmurit

  • 1. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încremenit înlemnit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225.
      surse: DLRLC
    • A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222.
      surse: DLRLC
    • O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în basme Care a fost transformat în piatră.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi înmărmuri
    surse: DEX '09 DEX '98

înmărmuri înmărmurire înmărmurit

  • 1. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire.
    exemple
    • N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12.
      surse: DLRLC
    • Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82.
      surse: DLRLC
    • Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în basme A (se) transforma în piatră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • În + marmură
    surse: DEX '09 DEX '98