10 definiții pentru înmărmuri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire; a înlemni, a încremeni, a împietri. ♦ (În basme) A (se) transforma în piatră. – În + marmură.

ÎNMĂRMURÍ, înmărmuresc, vb. IV. Intranz. (În basme) A se face de piatră; (sens curent) a rămîne nemișcat, încremenit (de obicei din cauza unei emoții puternice); a înlemni, a încremeni. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12. Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27. ◊ Tranz. fact. Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17. Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.

A ÎNMĂRMURÍ ~ésc 1. intranz. 1) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înlemni; a împietri. ~ de groază. 2) A deveni stană (de piatră). 2. tranz. pop. A preface în stană (de piatră). /în + marmură

înmărmurì v. a se face marmură, a împietri (de uimire sau de spaimă).

înmărmurésc v. intr. Devin ca de marmură, înlemnesc, împetresc: înmărmurisem de teroare. V. tr. înmărmurise. – Și îmărm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmărmurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 să înmărmureáscă

înmărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmărmurésc, imperf. 3 sg. înmărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmărmureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMĂRMURÍ vb. 1. v. petrifica. 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURI vb. 1. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

Intrare: înmărmuri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurire
  • ‑nmărmurire
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritu‑
  • ‑nmărmuritu‑
  • înmărmurind
  • ‑nmărmurind
  • înmărmurindu‑
  • ‑nmărmurindu‑
singular plural
  • înmărmurește
  • ‑nmărmurește
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
(să)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
  • înmărmuream
  • ‑nmărmuream
  • înmărmurii
  • ‑nmărmurii
  • înmărmurisem
  • ‑nmărmurisem
a II-a (tu)
  • înmărmurești
  • ‑nmărmurești
(să)
  • înmărmurești
  • ‑nmărmurești
  • înmărmureai
  • ‑nmărmureai
  • înmărmuriși
  • ‑nmărmuriși
  • înmărmuriseși
  • ‑nmărmuriseși
a III-a (el, ea)
  • înmărmurește
  • ‑nmărmurește
(să)
  • înmărmurească
  • ‑nmărmurească
  • înmărmurea
  • ‑nmărmurea
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmurise
  • ‑nmărmurise
plural I (noi)
  • înmărmurim
  • ‑nmărmurim
(să)
  • înmărmurim
  • ‑nmărmurim
  • înmărmuream
  • ‑nmărmuream
  • înmărmurirăm
  • ‑nmărmurirăm
  • înmărmuriserăm
  • ‑nmărmuriserăm
  • înmărmurisem
  • ‑nmărmurisem
a II-a (voi)
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
(să)
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmureați
  • ‑nmărmureați
  • înmărmurirăți
  • ‑nmărmurirăți
  • înmărmuriserăți
  • ‑nmărmuriserăți
  • înmărmuriseți
  • ‑nmărmuriseți
a III-a (ei, ele)
  • înmărmuresc
  • ‑nmărmuresc
(să)
  • înmărmurească
  • ‑nmărmurească
  • înmărmureau
  • ‑nmărmureau
  • înmărmuri
  • ‑nmărmuri
  • înmărmuriseră
  • ‑nmărmuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmărmuri înmărmurire înmărmurit

  • 1. A rămâne sau a face să rămână încremenit de frică, de groază, de uimire.
    exemple
    • N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut. CERNA, P. 12.
      surse: DLRLC
    • Duios gîndind la tine, rămîn pierdut în loc, Înmărmurind la gîndul nespusului noroc. PĂUN-PINCIO, P. 82.
      surse: DLRLC
    • Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Răspunse... cu atîta hotărîre, încît adesea înmărmurea pe iscusiții ei judecători. ODOBESCU, S. I 17.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Tonul ei înmărmurește P-ai pădurilor tirani. ALEXANDRESCU, M. 281.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în basme A (se) transforma în piatră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • În + marmură
    surse: DEX '09 DEX '98