înjosire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 475 / V: (nob) ~sare / Pl: ~ri / E: înjosi] 1 (Îvr) Coborâre. 2 (Fig) Umilire. 3 (Nob) Micșorare a prețului unui obiect.

ÎNJOSIRE, înjosiri, s. f. Acțiunea de a (se) înjosi șl rezultatul ei; umilire, degradare, dezonorare. (Cu pronunțare regională) Vedem mărirea căzută-n îngiosire Și eroismul sacru plătit cu umilire? ALECSANDRI, P. III 475.

înjosire f. fig. umilință.

înjosíre f. Umilință, degradare: e o înjosire a minți.

înjosa v vz înjosi

înjosare sf vz înjosire

înjosi [At: GORJAN, H. IV, 47 / V: (nob; cscj) ~sa / Pzi: ~sesc / E: în + jos] 1 vt (îvr) A coborî. 2 vt (Nob) A micșora prețul unui obiect. 3-4 vtr A (se) umili.

ÎNJOSI, înjosesc; vb. IV. Tranz. A umili, a degrada, a dezonora. (Cu pronunțare regională) Această oaste... e acea ce a îngiosit de atîtea ori trufia semilunii. NEGRUZZI, S. I 168. ◊ Refl. Să mă înjosesc la bătrînețe... REBREANU, R. I 64.

A SE ÎNJOSI mă ~esc intranz. A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate (față de cineva); a se umili. /în + jos

A ÎNJOSI ~esc tranz. A face să se înjosească; a umili; a batjocori. /în + jos

înjosì v. 1. a lăsa în jos; 2. fig. a (se) umili.

înjosésc v. tr. (d. jos). Umilesc, degradez: vițiu te înjosește. V. refl. Nu te înjosi umblînd după favoarea pioporuluĭ! – Și (în)josorăsc.

înjoséz v. tr. Est. Scobor nivelu, las maĭ jos: pămîntu trebuĭe înjosat ca să se închidă bine poarta. V. înalț.

înjosire s. f., g.-d. art. înjosirii; pl. înjosiri

înjosire s. f., g.-d. art. înjosirii; pl. înjosiri

înjosire s. f., g.-d. art. înjosirii; pl. înjosiri

înjosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjosesc, 3 sg. înjosește, imperf. 1 înjoseam; conj. prez. 1 sg. să înjosesc, 3 să înjosească

înjosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjosesc, imperf. 3 sg. înjosea; conj. prez. 3 să înjosească

înjosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjosesc, imperf. 3 sg. înjosea; conj. prez. 3 sg. și pl. înjosească

ÎNJOSIRE s. 1. v. ploconire. 2. v. umilință. 3. degradare, umilire, (înv.) degradație. (Munca nu e o ~.)

ÎNJOSIRE s. 1. ploconeală, ploconire, umilire, (fam.) căciulire. (~ cuiva în fața...) 2. rușine, umilință. (Ce ~ a suportat!) 3. degradare, umilire, (înv.) degradație. (Munca nu e o ~.)

ÎNJOSI vb. 1. v. ploconi. 2. a umili, (înv.) a micșora, a rușina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce îl ~ în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)

ÎNJOSI vb. 1. a se ploconi, a se umili, (înv.) a se micșora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se coborî. (De ce vă ~ in fața lui?) 2. a umili, (înv.) a micșora, a rușina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce îl ~ în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) umili, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.)

A (se) înjosi ≠ a (se) ridica