12 definiții pentru înjgheba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înjgheba vt [At: DDRF / Pzi: înjgheb, ~bez / E: în- + jgheab] (Pop) 1 A alcătui, a face ceva la repezeală improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate. 2 (Pgn) A construi. 3 A încropi (2). 4 A face rost de ceva.

ÎNJGHEBÁ, înjghéb, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghebez] – În + jgheab.

ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghéb] – În + jgheab.

ÎNJGHEBÁ, înjghéb și înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva improvizînd din elemente întîmplătoare; a încropi. Acum se vedea că înjgheabă pereții laterali ai unei cutii. C. PETRESCU, Î. II 182. S-a hotărît să o lase în plata domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. REBREANU, R. I 150. Moșul aduse cîteva scînduri și înjghebă un pat. DUNĂREANU, CH. 27. Mai pe urmă și-a înjghebat și o căsuță. CREANGĂ, P. 139. ◊ Refl. Din loc în loc se înjghebau grupuri. GALAN, Z. R. 158. ♦ A constitui, a forma, a întemeia: S-a însurat și și-a înjghebat familie, cu nevastă, cu copii. STANCU, D. 47. ♦ (Cu privire la bani, la avere) A strînge, a aduna. Am să înjgheb și eu în vremea asta ceva bani. SADOVEANU, O. I 170.

A ÎNJGHEBÁ ~éz tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a sclipui; a închipui; a înfiripa; a improviza. 2) (averi) A aduna cu greu, puțin câte puțin; a sclipui. 3) A forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv. [Sil. în-jge-; Și înjgheb] /în + jgheab

înjghiebà v. 1. a uni laolaltă, a împreuna; 2. a strânge cu încetul: a înjghiebat un mic capital; 3. a forma treptat, a construi: și-a înjghiebat și o căsuță CR.; 4. fig. a se organiza. [Lit. a duce apa jghiabului la roata morii spre a o pune în mișcare, de unde noțiunea de a concentra: e o metaforă luată din tehnica morilor].

înjghéb și -éz, a v. tr. (d. jgheab. – Înjgheabă, să înjghebe). Unesc la capete, încheĭ: a înjgheba bine bucățile uneĭ mese. Fig. Formez, adun, încropesc, organizez încet-încet: a-țĭ înjgheba o căsuță, o avere; a înjgheba o societate. V. refl. Mă întăresc, mă înțolesc: după multă muncă, s’a înjghebat și el. – Rar în est și înjghebăluĭesc.[1] V. încherb. corectată

  1. În original, greșit: înjgebăluĭesc. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înjghebá (a ~) vb., ind. prez. 3 înjgheábă/înjghebeáză

înjghebá vb., ind. prez. 1 sg. înjghebéz/înjghéb, 3 sg. și pl. înjghebeáză/înjgheábă

înjgheba (ind. prez. 3 sg. și pl. înjgheabă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNJGHEBÁ vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)

ÎNJGHEBA vb. a închipui, a încropi, a înfiripa, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)

Intrare: înjgheba
înjgheba1 (1 -b) verb grupa I conjugarea I
verb (VT27)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjgheba
  • ‑njgheba
  • înjghebare
  • ‑njghebare
  • înjghebat
  • ‑njghebat
  • înjghebatu‑
  • ‑njghebatu‑
  • înjghebând
  • ‑njghebând
  • înjghebându‑
  • ‑njghebându‑
singular plural
  • înjghea
  • ‑njghea
  • înjghebați
  • ‑njghebați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjgheb
  • ‑njgheb
(să)
  • înjgheb
  • ‑njgheb
  • înjghebam
  • ‑njghebam
  • înjghebai
  • ‑njghebai
  • înjghebasem
  • ‑njghebasem
a II-a (tu)
  • înjghebi
  • ‑njghebi
(să)
  • înjghebi
  • ‑njghebi
  • înjghebai
  • ‑njghebai
  • înjghebași
  • ‑njghebași
  • înjghebaseși
  • ‑njghebaseși
a III-a (el, ea)
  • înjghea
  • ‑njghea
(să)
  • înjghebe
  • ‑njghebe
  • înjgheba
  • ‑njgheba
  • înjghebă
  • ‑njghebă
  • înjghebase
  • ‑njghebase
plural I (noi)
  • înjghebăm
  • ‑njghebăm
(să)
  • înjghebăm
  • ‑njghebăm
  • înjghebam
  • ‑njghebam
  • înjghebarăm
  • ‑njghebarăm
  • înjghebaserăm
  • ‑njghebaserăm
  • înjghebasem
  • ‑njghebasem
a II-a (voi)
  • înjghebați
  • ‑njghebați
(să)
  • înjghebați
  • ‑njghebați
  • înjghebați
  • ‑njghebați
  • înjghebarăți
  • ‑njghebarăți
  • înjghebaserăți
  • ‑njghebaserăți
  • înjghebaseți
  • ‑njghebaseți
a III-a (ei, ele)
  • înjghea
  • ‑njghea
(să)
  • înjghebe
  • ‑njghebe
  • înjghebau
  • ‑njghebau
  • înjgheba
  • ‑njgheba
  • înjghebaseră
  • ‑njghebaseră
înjgheba2 (1 -bez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjgheba
  • ‑njgheba
  • înjghebare
  • ‑njghebare
  • înjghebat
  • ‑njghebat
  • înjghebatu‑
  • ‑njghebatu‑
  • înjghebând
  • ‑njghebând
  • înjghebându‑
  • ‑njghebându‑
singular plural
  • înjghebea
  • ‑njghebea
  • înjghebați
  • ‑njghebați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjghebez
  • ‑njghebez
(să)
  • înjghebez
  • ‑njghebez
  • înjghebam
  • ‑njghebam
  • înjghebai
  • ‑njghebai
  • înjghebasem
  • ‑njghebasem
a II-a (tu)
  • înjghebezi
  • ‑njghebezi
(să)
  • înjghebezi
  • ‑njghebezi
  • înjghebai
  • ‑njghebai
  • înjghebași
  • ‑njghebași
  • înjghebaseși
  • ‑njghebaseși
a III-a (el, ea)
  • înjghebea
  • ‑njghebea
(să)
  • înjghebeze
  • ‑njghebeze
  • înjgheba
  • ‑njgheba
  • înjghebă
  • ‑njghebă
  • înjghebase
  • ‑njghebase
plural I (noi)
  • înjghebăm
  • ‑njghebăm
(să)
  • înjghebăm
  • ‑njghebăm
  • înjghebam
  • ‑njghebam
  • înjghebarăm
  • ‑njghebarăm
  • înjghebaserăm
  • ‑njghebaserăm
  • înjghebasem
  • ‑njghebasem
a II-a (voi)
  • înjghebați
  • ‑njghebați
(să)
  • înjghebați
  • ‑njghebați
  • înjghebați
  • ‑njghebați
  • înjghebarăți
  • ‑njghebarăți
  • înjghebaserăți
  • ‑njghebaserăți
  • înjghebaseți
  • ‑njghebaseți
a III-a (ei, ele)
  • înjghebea
  • ‑njghebea
(să)
  • înjghebeze
  • ‑njghebeze
  • înjghebau
  • ‑njghebau
  • înjgheba
  • ‑njgheba
  • înjghebaseră
  • ‑njghebaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înjgheba înjghebare înjghebat

  • 1. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alcătui (face) încropi înfiripa 4 exemple
    exemple
    • Acum se vedea că înjgheabă pereții laterali ai unei cutii. C. PETRESCU, Î. II 182.
      surse: DLRLC
    • S-a hotărît să o lase în plata domnului și să-și înjghebeze altă gospodărie. REBREANU, R. I 150.
      surse: DLRLC
    • Moșul aduse cîteva scînduri și înjghebă un pat. DUNĂREANU, CH. 27.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Din loc în loc se înjghebau grupuri. GALAN, Z. R. 158.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + jgheab
    surse: DEX '09 DEX '98