2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngurluit, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~iat, ~iet / Pl: ~iți, ~e / E: îngurlui1] (Reg) 1 (D. oameni) Care trăiește în concubinaj. 2 Care are o relație de dragoste cu cineva. 3 Încâlcit. 4 (Fig) Întovărășit cu cineva.

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.

îngurlui1 [At: (a. 1777) URICARIUL, XIX, 15 / V: ~a, ~gâr~ / Pzi: îngurlui, ~esc / E: în- + gurlui] 1 vr (Buc; Mol) A intra în relații de dragoste cu cineva. 2 vr A se giugiuli. 3 vr (Reg) A se căsători. 4 vr (Reg) A se încâlci. 5 vi A se roti. 6 vr (Reg; sst) A se ține bine. 7 vt (Buc; sst) A împiedica. 8 vt (Reg) A opri. 9 vt (Reg) A înșela. 10 vr (Reg) A se da bine pe lângă cineva.

îngurlui2 vi [At: H I, 408 / Pzi: ? / E: ns cf îngurui] 1 (D. porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (D. porci) A grohăi.

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc și îngúrlui, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A intra în relații de dragoste cu cineva; a trăi cu cineva. V-ați îngurluit împreună? ALECSANDRI, T. 1279. 2. Fig. A se giugiuli, a se drăgosti. Biserica... al cărui turn e ocolit de porumbei ce se îngurluiesc. MACEDONSKI, O. III 3.

A SE ÎNGURLUÍ mă ~iésc intranz. Rar 1) A se da în dragoste. 2) A-și manifesta dragostea prin mângâieri reciproce; a se drăgosti; a se giugiuli. /în + a gurlui

îngurluì v. Mold. a se da în dragoste: v’ați îngurluit împreună AL. [Lit. a se îmbuca: derivat din gurluiu].

îngurluĭésc (mă) v. refl. (sîrb. grliti se, a se îmbrățișa, d. grlo, gît. V. gîrlă). Est. Rar. Mă întovărășesc, mă asociez. Ob. Triv. Mă înhăĭtez, mă înhăndrez, trăĭesc în concubinaj. – Vechĭ și mă îngîrlesc. V. înturluc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!îngurluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îngurluiéște, imperf. 3 sg. se îngurluiá; conj. prez. 3 se îngurluiáscă

îngurluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurluiésc, imperf. 3 sg. îngurluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngurluiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngurluít1, îngurluítă, adj. (reg.) (om) încurcat, înhăitat nelegitim cu alta, întălătuit, îngurgat.

îngurluít2, s.n. (reg.) cântecul specific al porumbelului pe lângă porumbiță; îngurluire.

Intrare: îngurluit
îngurluit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngurluit
  • ‑ngurluit
  • îngurluitul
  • îngurluitu‑
  • ‑ngurluitul
  • ‑ngurluitu‑
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluita
  • ‑ngurluita
plural
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
  • îngurluiții
  • ‑ngurluiții
  • îngurluite
  • ‑ngurluite
  • îngurluitele
  • ‑ngurluitele
genitiv-dativ singular
  • îngurluit
  • ‑ngurluit
  • îngurluitului
  • ‑ngurluitului
  • îngurluite
  • ‑ngurluite
  • îngurluitei
  • ‑ngurluitei
plural
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
  • îngurluiților
  • ‑ngurluiților
  • îngurluite
  • ‑ngurluite
  • îngurluitelor
  • ‑ngurluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngurlui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluire
  • ‑ngurluire
  • îngurluit
  • ‑ngurluit
  • îngurluitu‑
  • ‑ngurluitu‑
  • îngurluind
  • ‑ngurluind
  • îngurluindu‑
  • ‑ngurluindu‑
singular plural
  • îngurluiește
  • ‑ngurluiește
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngurluiesc
  • ‑ngurluiesc
(să)
  • îngurluiesc
  • ‑ngurluiesc
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluii
  • ‑ngurluii
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (tu)
  • îngurluiești
  • ‑ngurluiești
(să)
  • îngurluiești
  • ‑ngurluiești
  • îngurluiai
  • ‑ngurluiai
  • îngurluiși
  • ‑ngurluiși
  • îngurluiseși
  • ‑ngurluiseși
a III-a (el, ea)
  • îngurluiește
  • ‑ngurluiește
(să)
  • îngurluiască
  • ‑ngurluiască
  • îngurluia
  • ‑ngurluia
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluise
  • ‑ngurluise
plural I (noi)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
(să)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluirăm
  • ‑ngurluirăm
  • îngurluiserăm
  • ‑ngurluiserăm
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (voi)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
(să)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
  • îngurluiați
  • ‑ngurluiați
  • îngurluirăți
  • ‑ngurluirăți
  • îngurluiserăți
  • ‑ngurluiserăți
  • îngurluiseți
  • ‑ngurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngurluiesc
  • ‑ngurluiesc
(să)
  • îngurluiască
  • ‑ngurluiască
  • îngurluiau
  • ‑ngurluiau
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiseră
  • ‑ngurluiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluire
  • ‑ngurluire
  • îngurluit
  • ‑ngurluit
  • îngurluitu‑
  • ‑ngurluitu‑
  • îngurluind
  • ‑ngurluind
  • îngurluindu‑
  • ‑ngurluindu‑
singular plural
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
(să)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluii
  • ‑ngurluii
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (tu)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
(să)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiai
  • ‑ngurluiai
  • îngurluiși
  • ‑ngurluiși
  • îngurluiseși
  • ‑ngurluiseși
a III-a (el, ea)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
(să)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
  • îngurluia
  • ‑ngurluia
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluise
  • ‑ngurluise
plural I (noi)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
(să)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluirăm
  • ‑ngurluirăm
  • îngurluiserăm
  • ‑ngurluiserăm
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (voi)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
(să)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
  • îngurluiați
  • ‑ngurluiați
  • îngurluirăți
  • ‑ngurluirăți
  • îngurluiserăți
  • ‑ngurluiserăți
  • îngurluiseți
  • ‑ngurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
(să)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
  • îngurluiau
  • ‑ngurluiau
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiseră
  • ‑ngurluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngurlui îngurluire

  • 1. reciproc regional A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli; a se drăgosti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drăgosti giugiuli attach_file 2 exemple
    exemple
    • V-ați îngurluit împreună? ALECSANDRI, T. 1279.
      surse: DLRLC
    • Biserica... al cărui turn e ocolit de porumbei ce se îngurluiesc. MACEDONSKI, O. III 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + gurlui
    surse: DEX '09 DEX '98