Definiția cu ID-ul 1296237:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îngurlui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îngurluiesc, 3 sg. se îngurluiește, imperf. 1 sg. mă îngurluiam; conj. prez. 1 sg. să mă îngurluiesc, 3 să se îngurluiască; imper. 2 sg. afirm. îngurluiește-te; ger. îngurluindu-mă