îngurlui¹ [At: (a. 1777) URICARIUL, XIX, 15 / V: ~a, ~gâr~ / Pzi: îngurlui, ~esc / E: în- + gurlui] 1 vr (Buc; Mol) A intra în relații de dragoste cu cineva. 2 vr A se giugiuli. 3 vr (Reg) A se căsători. 4 vr (Reg) A se încâlci. 5 vi A se roti. 6 vr (Reg; sst) A se ține bine. 7 vt (Buc; sst) A împiedica. 8 vt (Reg) A opri. 9 vt (Reg) A înșela. 10 vr (Reg) A se da bine pe lângă cineva.