2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGURLUÍRE, îngurluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se îngurlui și rezultatul ei. – V. îngurlui.

ÎNGURLUÍRE, îngurluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se îngurlui și rezultatul ei. – V. îngurlui.

îngurluire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: îngurlui1] (Reg) 1 Îndrăgostire. 2 Giugiuleală. 3 Căsătorie. 4 Încâlcire. 5 Rotire. 6 Împiedicare. 7 Înșelăciune. 8 Lingușeală.

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.

îngurlui2 vi [At: H I, 408 / Pzi: ? / E: ns cf îngurui] 1 (D. porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (D. porci) A grohăi.

îngurlui1 [At: (a. 1777) URICARIUL, XIX, 15 / V: ~a, ~gâr~ / Pzi: îngurlui, ~esc / E: în- + gurlui] 1 vr (Buc; Mol) A intra în relații de dragoste cu cineva. 2 vr A se giugiuli. 3 vr (Reg) A se căsători. 4 vr (Reg) A se încâlci. 5 vi A se roti. 6 vr (Reg; sst) A se ține bine. 7 vt (Buc; sst) A împiedica. 8 vt (Reg) A opri. 9 vt (Reg) A înșela. 10 vr (Reg) A se da bine pe lângă cineva.

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc și îngúrlui, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A intra în relații de dragoste cu cineva; a trăi cu cineva. V-ați îngurluit împreună? ALECSANDRI, T. 1279. 2. Fig. A se giugiuli, a se drăgosti. Biserica... al cărui turn e ocolit de porumbei ce se îngurluiesc. MACEDONSKI, O. III 3.

A SE ÎNGURLUÍ mă ~iésc intranz. Rar 1) A se da în dragoste. 2) A-și manifesta dragostea prin mângâieri reciproce; a se drăgosti; a se giugiuli. /în + a gurlui

îngurluì v. Mold. a se da în dragoste: v’ați îngurluit împreună AL. [Lit. a se îmbuca: derivat din gurluiu].

îngurluĭésc (mă) v. refl. (sîrb. grliti se, a se îmbrățișa, d. grlo, gît. V. gîrlă). Est. Rar. Mă întovărășesc, mă asociez. Ob. Triv. Mă înhăĭtez, mă înhăndrez, trăĭesc în concubinaj. – Vechĭ și mă îngîrlesc. V. înturluc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngurluíre (reg.) s. f., g.-d. art. îngurluírii; pl. îngurluíri

îngurluíre s. f., g.-d. art. îngurluírii; pl. îngurluíri

!îngurluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îngurluiéște, imperf. 3 sg. se îngurluiá; conj. prez. 3 se îngurluiáscă

îngurluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurluiésc, imperf. 3 sg. îngurluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngurluiáscă

Intrare: îngurluire
îngurluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngurluire
  • ‑ngurluire
  • îngurluirea
  • ‑ngurluirea
plural
  • îngurluiri
  • ‑ngurluiri
  • îngurluirile
  • ‑ngurluirile
genitiv-dativ singular
  • îngurluiri
  • ‑ngurluiri
  • îngurluirii
  • ‑ngurluirii
plural
  • îngurluiri
  • ‑ngurluiri
  • îngurluirilor
  • ‑ngurluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngurlui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluire
  • ‑ngurluire
  • îngurluit
  • ‑ngurluit
  • îngurluitu‑
  • ‑ngurluitu‑
  • îngurluind
  • ‑ngurluind
  • îngurluindu‑
  • ‑ngurluindu‑
singular plural
  • îngurluiește
  • ‑ngurluiește
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngurluiesc
  • ‑ngurluiesc
(să)
  • îngurluiesc
  • ‑ngurluiesc
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluii
  • ‑ngurluii
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (tu)
  • îngurluiești
  • ‑ngurluiești
(să)
  • îngurluiești
  • ‑ngurluiești
  • îngurluiai
  • ‑ngurluiai
  • îngurluiși
  • ‑ngurluiși
  • îngurluiseși
  • ‑ngurluiseși
a III-a (el, ea)
  • îngurluiește
  • ‑ngurluiește
(să)
  • îngurluiască
  • ‑ngurluiască
  • îngurluia
  • ‑ngurluia
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluise
  • ‑ngurluise
plural I (noi)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
(să)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluirăm
  • ‑ngurluirăm
  • îngurluiserăm
  • ‑ngurluiserăm
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (voi)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
(să)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
  • îngurluiați
  • ‑ngurluiați
  • îngurluirăți
  • ‑ngurluirăți
  • îngurluiserăți
  • ‑ngurluiserăți
  • îngurluiseți
  • ‑ngurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngurluiesc
  • ‑ngurluiesc
(să)
  • îngurluiască
  • ‑ngurluiască
  • îngurluiau
  • ‑ngurluiau
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiseră
  • ‑ngurluiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluire
  • ‑ngurluire
  • îngurluit
  • ‑ngurluit
  • îngurluitu‑
  • ‑ngurluitu‑
  • îngurluind
  • ‑ngurluind
  • îngurluindu‑
  • ‑ngurluindu‑
singular plural
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
(să)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluii
  • ‑ngurluii
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (tu)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
(să)
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiai
  • ‑ngurluiai
  • îngurluiși
  • ‑ngurluiși
  • îngurluiseși
  • ‑ngurluiseși
a III-a (el, ea)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
(să)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
  • îngurluia
  • ‑ngurluia
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluise
  • ‑ngurluise
plural I (noi)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
(să)
  • îngurluim
  • ‑ngurluim
  • îngurluiam
  • ‑ngurluiam
  • îngurluirăm
  • ‑ngurluirăm
  • îngurluiserăm
  • ‑ngurluiserăm
  • îngurluisem
  • ‑ngurluisem
a II-a (voi)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
(să)
  • îngurluiți
  • ‑ngurluiți
  • îngurluiați
  • ‑ngurluiați
  • îngurluirăți
  • ‑ngurluirăți
  • îngurluiserăți
  • ‑ngurluiserăți
  • îngurluiseți
  • ‑ngurluiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
(să)
  • îngurluie
  • ‑ngurluie
  • îngurluiau
  • ‑ngurluiau
  • îngurlui
  • ‑ngurlui
  • îngurluiseră
  • ‑ngurluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngurluire

  • 1. regional Acțiunea de a se îngurlui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi îngurlui
    surse: DEX '09 DEX '98

îngurlui îngurluire

  • 1. reciproc regional A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli; a se drăgosti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drăgosti giugiuli attach_file 2 exemple
    exemple
    • V-ați îngurluit împreună? ALECSANDRI, T. 1279.
      surse: DLRLC
    • Biserica... al cărui turn e ocolit de porumbei ce se îngurluiesc. MACEDONSKI, O. III 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + gurlui
    surse: DEX '09 DEX '98