2 intrări
16 definiții
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (6)
Explicative DEX
ÎNGURLUIRE, îngurluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se îngurlui și rezultatul ei. – V. îngurlui.
ÎNGURLUIRE, îngurluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se îngurlui și rezultatul ei. – V. îngurlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngurluire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: îngurlui1] (Reg) 1 Îndrăgostire. 2 Giugiuleală. 3 Căsătorie. 4 Încâlcire. 5 Rotire. 6 Împiedicare. 7 Înșelăciune. 8 Lingușeală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGURLUI, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngurlui] – În + gurlui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGURLUI, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngurlui] – În + gurlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngurlui2 vi [At: H I, 408 / Pzi: ? / E: ns cf îngurui] 1 (D. porumbei) A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (D. porci) A grohăi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngurlui1 [At: (a. 1777) URICARIUL, XIX, 15 / V: ~a, ~gâr~ / Pzi: îngurlui, ~esc / E: în- + gurlui] 1 vr (Buc; Mol) A intra în relații de dragoste cu cineva. 2 vr A se giugiuli. 3 vr (Reg) A se căsători. 4 vr (Reg) A se încâlci. 5 vi A se roti. 6 vr (Reg; sst) A se ține bine. 7 vt (Buc; sst) A împiedica. 8 vt (Reg) A opri. 9 vt (Reg) A înșela. 10 vr (Reg) A se da bine pe lângă cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGURLUI, îngurluiesc și îngurlui, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A intra în relații de dragoste cu cineva; a trăi cu cineva. V-ați îngurluit împreună? ALECSANDRI, T. 1279. 2. Fig. A se giugiuli, a se drăgosti. Biserica... al cărui turn e ocolit de porumbei ce se îngurluiesc. MACEDONSKI, O. III 3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNGÎRLUI vb. IV. v. îngurlui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ÎNGURLUI mă ~iesc intranz. Rar 1) A se da în dragoste. 2) A-și manifesta dragostea prin mângâieri reciproce; a se drăgosti; a se giugiuli. /în + a gurlui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngurluì v. Mold. a se da în dragoste: v’ați îngurluit împreună AL. [Lit. a se îmbuca: derivat din gurluiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngurluĭésc (mă) v. refl. (sîrb. grliti se, a se îmbrățișa, d. grlo, gît. V. gîrlă). Est. Rar. Mă întovărășesc, mă asociez. Ob. Triv. Mă înhăĭtez, mă înhăndrez, trăĭesc în concubinaj. – Vechĭ și mă îngîrlesc. V. înturluc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
îngurluire (reg.) s. f., g.-d. art. îngurluirii; pl. îngurluiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngurluire (reg.) s. f., g.-d. art. îngurluirii; pl. îngurluiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngurluire s. f., g.-d. art. îngurluirii; pl. îngurluiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngurlui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îngurluiesc, 3 sg. se îngurluiește, imperf. 1 sg. mă îngurluiam; conj. prez. 1 sg. să mă îngurluiesc, 3 să se îngurluiască; imper. 2 sg. afirm. îngurluiește-te; ger. îngurluindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!îngurlui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îngurluiește, imperf. 3 sg. se îngurluia; conj. prez. 3 să se îngurluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngurlui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngurluiesc, imperf. 3 sg. îngurluia; conj. prez. 3 sg. și pl. îngurluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
îngurluire, îngurluirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se îngurlui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- îngurlui DEX '09 DEX '98
îngurlui, îngurluiescverb
- 1. A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli; a se drăgosti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- V-ați îngurluit împreună? ALECSANDRI, T. 1279. DLRLC
- Biserica... al cărui turn e ocolit de porumbei ce se îngurluiesc. MACEDONSKI, O. III 3. DLRLC
-
etimologie:
- În + gurlui DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.