2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.

ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.

îngrijorare sf [At: TAFRALI, S. 162 / V: ~jur~ / Pl: ~rări / E: îngrijora] Stare a omului îngrijorat Si: apăsare, grijă, îngrijare, îngrijat1, îngrijire (2), îngrijorat1, neliniște, teamă.

ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Acțiunea de a (se) îngrijora și rezultatul ei; neliniște, temere. Erau pătrunși de îngrijorare. VORNIC, P. 154. Moșneagul ne privea cu mîhnire,cu îngrijorările lui deșteptate. SADOVEANU, O. VII 270.

ÎNGRIJORÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNGRIJORA și A SE ÎNGRIJORA. 2) Stare de neliniște sufletească; zbucium; frământare; agitație. /v. a (se) îngrijora

ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijurá vb. I] – În + grijă + suf. -ura.

ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijurá vb. I] – În + grijă + suf. -ura.

ÎNGRIJURÁ vb. I v. îngrijora.

ÎNGRIJURÁ vb. I v. îngrijora.

îngrijora [At: DIONISIE, C. 191 /V: (înv) ~jura / Pzi: ~rez / E: în- + grijă + -ura] 1-2 vtr (A inspira sau) a simți neliniște, grijă, teamă Si: a (se) alarma, a (se) îngrija (1-2), a (se) îngriji (7-8), a (se) îngrijui (1-2), a (se) neliniști.

îngrijura v vz îngrijora

ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva griji, neliniște, teamă; a neliniști. Mă îngrijorează mult starea sănătății tale.Refl. A intra la griji, a se neliniști, a se alarma. Mă îngrijoram pentru tine. C. PETRESCU, A. R. 26.

A SE ÎNGRIJORÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de grijă; a intra la griji; a se neliniști; a se agita; a se frământa. /în + grijă

A ÎNGRIJORÁ ~éz tranz. A face să se îngrijoreze; a neliniști. /în + grijă

îngrijoréz v. tr. Vest. Umplu de grijă, de neliniște. V. refl. Mă umplu de grijă. – Vechĭ -urez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrijoráre s. f., g.-d. art. îngrijorắrii; pl. îngrijorắri

îngrijoráre s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

îngrijorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngrijoreáză

îngrijorá vb., ind. prez. 1 sg. îngrijoréz, 3 sg. și pl. îngrijoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRIJORÁRE s. frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORARE s. frămîntare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORÁ vb. 1. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. v. păsa.

ÎNGRIJORA vb. 1. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. a se neliniști, a-i păsa, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni și de nimic.)

arată toate definițiile

Intrare: îngrijorare
îngrijorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijorare
  • ‑ngrijorare
  • îngrijorarea
  • ‑ngrijorarea
plural
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorările
  • ‑ngrijorările
genitiv-dativ singular
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorării
  • ‑ngrijorării
plural
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorărilor
  • ‑ngrijorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngrijora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrijora
  • ‑ngrijora
  • îngrijorare
  • ‑ngrijorare
  • îngrijorat
  • ‑ngrijorat
  • îngrijoratu‑
  • ‑ngrijoratu‑
  • îngrijorând
  • ‑ngrijorând
  • îngrijorându‑
  • ‑ngrijorându‑
singular plural
  • îngrijorea
  • ‑ngrijorea
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrijorez
  • ‑ngrijorez
(să)
  • îngrijorez
  • ‑ngrijorez
  • îngrijoram
  • ‑ngrijoram
  • îngrijorai
  • ‑ngrijorai
  • îngrijorasem
  • ‑ngrijorasem
a II-a (tu)
  • îngrijorezi
  • ‑ngrijorezi
(să)
  • îngrijorezi
  • ‑ngrijorezi
  • îngrijorai
  • ‑ngrijorai
  • îngrijorași
  • ‑ngrijorași
  • îngrijoraseși
  • ‑ngrijoraseși
a III-a (el, ea)
  • îngrijorea
  • ‑ngrijorea
(să)
  • îngrijoreze
  • ‑ngrijoreze
  • îngrijora
  • ‑ngrijora
  • îngrijoră
  • ‑ngrijoră
  • îngrijorase
  • ‑ngrijorase
plural I (noi)
  • îngrijorăm
  • ‑ngrijorăm
(să)
  • îngrijorăm
  • ‑ngrijorăm
  • îngrijoram
  • ‑ngrijoram
  • îngrijorarăm
  • ‑ngrijorarăm
  • îngrijoraserăm
  • ‑ngrijoraserăm
  • îngrijorasem
  • ‑ngrijorasem
a II-a (voi)
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
(să)
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
  • îngrijorați
  • ‑ngrijorați
  • îngrijorarăți
  • ‑ngrijorarăți
  • îngrijoraserăți
  • ‑ngrijoraserăți
  • îngrijoraseți
  • ‑ngrijoraseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrijorea
  • ‑ngrijorea
(să)
  • îngrijoreze
  • ‑ngrijoreze
  • îngrijorau
  • ‑ngrijorau
  • îngrijora
  • ‑ngrijora
  • îngrijoraseră
  • ‑ngrijoraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrijura
  • ‑ngrijura
  • îngrijurare
  • ‑ngrijurare
  • îngrijurat
  • ‑ngrijurat
  • îngrijuratu‑
  • ‑ngrijuratu‑
  • îngrijurând
  • ‑ngrijurând
  • îngrijurându‑
  • ‑ngrijurându‑
singular plural
  • îngrijurea
  • ‑ngrijurea
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrijurez
  • ‑ngrijurez
(să)
  • îngrijurez
  • ‑ngrijurez
  • îngrijuram
  • ‑ngrijuram
  • îngrijurai
  • ‑ngrijurai
  • îngrijurasem
  • ‑ngrijurasem
a II-a (tu)
  • îngrijurezi
  • ‑ngrijurezi
(să)
  • îngrijurezi
  • ‑ngrijurezi
  • îngrijurai
  • ‑ngrijurai
  • îngrijurași
  • ‑ngrijurași
  • îngrijuraseși
  • ‑ngrijuraseși
a III-a (el, ea)
  • îngrijurea
  • ‑ngrijurea
(să)
  • îngrijureze
  • ‑ngrijureze
  • îngrijura
  • ‑ngrijura
  • îngrijură
  • ‑ngrijură
  • îngrijurase
  • ‑ngrijurase
plural I (noi)
  • îngrijurăm
  • ‑ngrijurăm
(să)
  • îngrijurăm
  • ‑ngrijurăm
  • îngrijuram
  • ‑ngrijuram
  • îngrijurarăm
  • ‑ngrijurarăm
  • îngrijuraserăm
  • ‑ngrijuraserăm
  • îngrijurasem
  • ‑ngrijurasem
a II-a (voi)
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
(să)
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
  • îngrijurați
  • ‑ngrijurați
  • îngrijurarăți
  • ‑ngrijurarăți
  • îngrijuraserăți
  • ‑ngrijuraserăți
  • îngrijuraseți
  • ‑ngrijuraseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrijurea
  • ‑ngrijurea
(să)
  • îngrijureze
  • ‑ngrijureze
  • îngrijurau
  • ‑ngrijurau
  • îngrijura
  • ‑ngrijura
  • îngrijuraseră
  • ‑ngrijuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrijorare

etimologie:

  • vezi îngrijora
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrijora îngrijorare îngrijorat îngrijurat îngrijura

etimologie:

  • În + grijă + sufix -ura.
    surse: DEX '09 DEX '98