2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înghimpare sf [At: DA ms / Pl: ~pări / E: înghimpa] (Pop) 1 Înțepare cu un ghimpe sau cu alt obiect ascuțit Si: înghimpat1 (1). 2 (Fig) Îmboldire. 3 (Fig) Îndemnare. 4 (Fig) Provocare a unei dureri sufletești Si: înghimpat1 (4). 5 (Fig) Ironizare.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) înțepa, a (se) împunge. ♦ Tranz. Fig. A îmboldi. – În + ghimpe.

înghimp sn [At: ȘINCAI, HR. I, 126/28 / Pl: ~uri / E: drr înghimpa] (Înv) 1 Înțepare. 2 (Fig) Mustrare.

înghimpa [At: CORESI, EV. 358/21 I Pzi: înghimp / E: în- + ghimpe] (Pop) 1-2 vtr A (se) înțepa cu un ghimpe sau cu alt obiect ascuțit. 3 vt (Fig) A îmboldi. 4 vt (Fig) A îndemna. 5 vt (Fig) A provoca dureri sufletești. 6 vt (Fig) A ironiza.

ÎNGHIMPÁ, înghímp, vb. I. Tranz. A înțepa, a împunge. Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220. M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ Fig. Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157. ◊ Refl. A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103. ♦ A îmboldi. Fetei și lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul. Boldul Satanei se vede că-i înghimpase. CREANGĂ, P. 167.

A ÎNGHIMPÁ înghímp tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului lor) A supune unei senzații de durere fizică, înfigând un obiect ascuțit; a împunge; a înțepa. 2) fig. A ataca răutăcios cu ironii sau vorbe usturătoare; a înțepa; a împunge; a mușca. /în + ghimpe

A SE ÎNGHIMPÁ mă înghímp intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe usturătoare (unul cu altul). /în + ghimpe

ÎNGHIMPA vb. (ȚR) A înțepa. Ea să înghimpă de rug. E 1717, 160v. Etimologie: pref. în- + ghimp(e) + suf. -a. Vezi și ghimp, ghimpa, ghimpos, înghimpat, înghimpos. Cf. g h i m p a.

înghimpà v. 1. a înțepa; 2. fig. a îmboldi. [V. ghimpe].

înghímp, a v. tr. (d. ghimpe). Împung cu un ghimpe, înțep. Fig. Pișc cu vorba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghimpá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înghímpă

înghimpá vb., ind. prez. 1 sg. înghímp, 3 sg. și pl. înghímpă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHIMPÁ vb. v. împunge, îndemna, înțepa, stimula.

înghimpa vb. v. ÎMPUNGE. ÎNDEMNA. ÎNȚEPA. STIMULA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înghimpáre s.f. (pop.) 1. înțepare într-un ghimpe, împungere în ghimpe, înghimpătură, înghimpat. 2. (fig.) îmboldire, îndemnare.

Intrare: înghimpare
înghimpare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghimpare
  • ‑nghimpare
  • înghimparea
  • ‑nghimparea
plural
  • înghimpări
  • ‑nghimpări
  • înghimpările
  • ‑nghimpările
genitiv-dativ singular
  • înghimpări
  • ‑nghimpări
  • înghimpării
  • ‑nghimpării
plural
  • înghimpări
  • ‑nghimpări
  • înghimpărilor
  • ‑nghimpărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înghimpa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghimpa
  • ‑nghimpa
  • înghimpare
  • ‑nghimpare
  • înghimpat
  • ‑nghimpat
  • înghimpatu‑
  • ‑nghimpatu‑
  • înghimpând
  • ‑nghimpând
  • înghimpându‑
  • ‑nghimpându‑
singular plural
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghimp
  • ‑nghimp
(să)
  • înghimp
  • ‑nghimp
  • înghimpam
  • ‑nghimpam
  • înghimpai
  • ‑nghimpai
  • înghimpasem
  • ‑nghimpasem
a II-a (tu)
  • înghimpi
  • ‑nghimpi
(să)
  • înghimpi
  • ‑nghimpi
  • înghimpai
  • ‑nghimpai
  • înghimpași
  • ‑nghimpași
  • înghimpaseși
  • ‑nghimpaseși
a III-a (el, ea)
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
(să)
  • înghimpe
  • ‑nghimpe
  • înghimpa
  • ‑nghimpa
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
  • înghimpase
  • ‑nghimpase
plural I (noi)
  • înghimpăm
  • ‑nghimpăm
(să)
  • înghimpăm
  • ‑nghimpăm
  • înghimpam
  • ‑nghimpam
  • înghimparăm
  • ‑nghimparăm
  • înghimpaserăm
  • ‑nghimpaserăm
  • înghimpasem
  • ‑nghimpasem
a II-a (voi)
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
(să)
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
  • înghimpați
  • ‑nghimpați
  • înghimparăți
  • ‑nghimparăți
  • înghimpaserăți
  • ‑nghimpaserăți
  • înghimpaseți
  • ‑nghimpaseți
a III-a (ei, ele)
  • înghimpă
  • ‑nghimpă
(să)
  • înghimpe
  • ‑nghimpe
  • înghimpau
  • ‑nghimpau
  • înghimpa
  • ‑nghimpa
  • înghimpaseră
  • ‑nghimpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghimpa înghimpare înghimpat

  • 1. popular A (se) înțepa, a (se) împunge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împunge înțepa attach_file 4 exemple
    exemple
    • Își trăsese sumanul peste cap, ca să nu-l înghimpe țînțarii. CAMILAR, TEM. 220.
      surse: DLRLC
    • M-o înghimpat cu mustețele. ALECSANDRI, T. I 43.
      surse: DLRLC
    • figurat Dragostea îl înghimpase urît! SBIERA, P. 157.
      surse: DLRLC
    • A visat că s-a-nghimpat Și-umblă la picior legat. PANN, P. V. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ghimpe
    surse: DEX '09 DEX '98