3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

ÎNGĂLBINÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

îngălbinit, ~ă a vz îngălbenit

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinít, -ă adj.] – V. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veștejit; gălbenit. [Var.: (pop.) îngălbinít, -ă adj.] – V. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

îngălbenit2, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 26/41 / V: (îvr) ~bin~ / Pl: ~iți, ~e / E: îngălbeni] 1 Care a devenit galben. 2 Care s-a veștejit. 3 Care s-a făcut palid. 4 Care s-a trecut.

îngălbenit1 sn [At: DRĂGHICI, R. 26 / Pl: ~uri / E: îngălbeni] 1 Îngălbenire (1). 2 Veștejire. 3 Paloare. 4 Îngălbenire (4).

GĂLBENÍ vb. IV v. îngălbeni.

GĂLBENÍT, -Ă adj. v. îngălbenit.

GĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni galben, palid; p. ext. a se ofili, a se veșteji, a se trece. Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42. Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158. ◊ Tranz. Soarele a îngălbenit hîrtia. – Variante: (regional) îngălbiní (ALECSANDRI, P. P. 90, id. P. III 143, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212), gălbení (RUSSO, O. 51), gălbiní (ȘEZ. I 171) vb. IV.

ÎNGĂLBENÍT, -Ă, îngălbeniți, -te, adj. Devenit galben, palid; p. ext. ofilit, veșted. Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97. De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Era toamnă și frunzele îngălbenite... se scuturau ca un fior misterios de regret. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. – Variante: îngălbinít, -ă, gălbenít, -ă (EMINESCU, N. 63) adj.

ÎNGĂLBINÍ, vb. IV v. îngălbeni.

A SE ÎNGĂLBENÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

A ÎNGĂLBENÍ ~ésc tranz. A face să se îngălbenească. /în + galben

îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid.

îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s’aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s’a îngălbenit de frică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă

arată toate definițiile

Intrare: îngălbinit
îngălbinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îngălbeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenire
  • ‑ngălbenire
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitu‑
  • ‑ngălbenitu‑
  • îngălbenind
  • ‑ngălbenind
  • îngălbenindu‑
  • ‑ngălbenindu‑
singular plural
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
(să)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenii
  • ‑ngălbenii
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (tu)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
(să)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
  • îngălbeneai
  • ‑ngălbeneai
  • îngălbeniși
  • ‑ngălbeniși
  • îngălbeniseși
  • ‑ngălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
(să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbenea
  • ‑ngălbenea
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenise
  • ‑ngălbenise
plural I (noi)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
(să)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenirăm
  • ‑ngălbenirăm
  • îngălbeniserăm
  • ‑ngălbeniserăm
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (voi)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
(să)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeneați
  • ‑ngălbeneați
  • îngălbenirăți
  • ‑ngălbenirăți
  • îngălbeniserăți
  • ‑ngălbeniserăți
  • îngălbeniseți
  • ‑ngălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
(să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbeneau
  • ‑ngălbeneau
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbeniseră
  • ‑ngălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinire
  • ‑ngălbinire
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitu‑
  • ‑ngălbinitu‑
  • îngălbinind
  • ‑ngălbinind
  • îngălbinindu‑
  • ‑ngălbinindu‑
singular plural
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
(să)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinii
  • ‑ngălbinii
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (tu)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
(să)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
  • îngălbineai
  • ‑ngălbineai
  • îngălbiniși
  • ‑ngălbiniși
  • îngălbiniseși
  • ‑ngălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
(să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbinea
  • ‑ngălbinea
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinise
  • ‑ngălbinise
plural I (noi)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
(să)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinirăm
  • ‑ngălbinirăm
  • îngălbiniserăm
  • ‑ngălbiniserăm
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (voi)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
(să)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbineați
  • ‑ngălbineați
  • îngălbinirăți
  • ‑ngălbinirăți
  • îngălbiniserăți
  • ‑ngălbiniserăți
  • îngălbiniseți
  • ‑ngălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
(să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbineau
  • ‑ngălbineau
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbiniseră
  • ‑ngălbiniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbeni
  • gălbenire
  • gălbenit
  • gălbenitu‑
  • gălbenind
  • gălbenindu‑
singular plural
  • gălbenește
  • gălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenesc
  • gălbeneam
  • gălbenii
  • gălbenisem
a II-a (tu)
  • gălbenești
(să)
  • gălbenești
  • gălbeneai
  • gălbeniși
  • gălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbenește
(să)
  • gălbenească
  • gălbenea
  • gălbeni
  • gălbenise
plural I (noi)
  • gălbenim
(să)
  • gălbenim
  • gălbeneam
  • gălbenirăm
  • gălbeniserăm
  • gălbenisem
a II-a (voi)
  • gălbeniți
(să)
  • gălbeniți
  • gălbeneați
  • gălbenirăți
  • gălbeniserăți
  • gălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenească
  • gălbeneau
  • gălbeni
  • gălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbini
  • gălbinire
  • gălbinit
  • gălbinitu‑
  • gălbinind
  • gălbinindu‑
singular plural
  • gălbinește
  • gălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinesc
  • gălbineam
  • gălbinii
  • gălbinisem
a II-a (tu)
  • gălbinești
(să)
  • gălbinești
  • gălbineai
  • gălbiniși
  • gălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbinește
(să)
  • gălbinească
  • gălbinea
  • gălbini
  • gălbinise
plural I (noi)
  • gălbinim
(să)
  • gălbinim
  • gălbineam
  • gălbinirăm
  • gălbiniserăm
  • gălbinisem
a II-a (voi)
  • gălbiniți
(să)
  • gălbiniți
  • gălbineați
  • gălbinirăți
  • gălbiniserăți
  • gălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinească
  • gălbineau
  • gălbini
  • gălbiniseră
Intrare: îngălbenit
îngălbenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitul
  • îngălbenitu‑
  • ‑ngălbenitul
  • ‑ngălbenitu‑
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenita
  • ‑ngălbenita
plural
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeniții
  • ‑ngălbeniții
  • îngălbenite
  • ‑ngălbenite
  • îngălbenitele
  • ‑ngălbenitele
genitiv-dativ singular
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitului
  • ‑ngălbenitului
  • îngălbenite
  • ‑ngălbenite
  • îngălbenitei
  • ‑ngălbenitei
plural
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeniților
  • ‑ngălbeniților
  • îngălbenite
  • ‑ngălbenite
  • îngălbenitelor
  • ‑ngălbenitelor
vocativ singular
plural
îngălbinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitul
  • îngălbinitu‑
  • ‑ngălbinitul
  • ‑ngălbinitu‑
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinita
  • ‑ngălbinita
plural
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbiniții
  • ‑ngălbiniții
  • îngălbinite
  • ‑ngălbinite
  • îngălbinitele
  • ‑ngălbinitele
genitiv-dativ singular
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitului
  • ‑ngălbinitului
  • îngălbinite
  • ‑ngălbinite
  • îngălbinitei
  • ‑ngălbinitei
plural
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbiniților
  • ‑ngălbiniților
  • îngălbinite
  • ‑ngălbinite
  • îngălbinitelor
  • ‑ngălbinitelor
vocativ singular
plural
gălbenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gălbenit
  • gălbenitul
  • gălbenitu‑
  • gălbeni
  • gălbenita
plural
  • gălbeniți
  • gălbeniții
  • gălbenite
  • gălbenitele
genitiv-dativ singular
  • gălbenit
  • gălbenitului
  • gălbenite
  • gălbenitei
plural
  • gălbeniți
  • gălbeniților
  • gălbenite
  • gălbenitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngălbeni îngălbenire îngălbenit îngălbini îngălbinire îngălbinit gălbeni gălbenit gălbini

  • 1. A deveni sau a face să devină galben, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păli (îngălbeni) 3 exemple
    exemple
    • Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214.
      surse: DLRLC
    • Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158.
      surse: DLRLC
    • Soarele a îngălbenit hârtia.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gălbeni ofili veșteji un exemplu
      exemple
      • Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. GÎRLEANU, L. 42.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + galben
    surse: DEX '98

îngălbenit îngălbinit gălbenit

  • 1. Devenit galben, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: galben (culoare) palid 2 exemple
    exemple
    • Își dădu seama că fețele celor din grup nu erau îngălbenite. DUMITRIU, N. 97.
      surse: DLRLC
    • De pe pereții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngălbeni
    surse: DEX '98