7 definiții pentru îngăimeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂIMEÁLĂ, îngăimeli, s. f. (Rar) Îngăimare. – Îngăima + suf. -eală.

ÎNGĂIMEÁLĂ, îngăimeli, s. f. (Rar) Îngăimare. – Îngăima + suf. -eală.

îngăimea sf [At: CANTEMIR, IST. 36 / Pl: ~eli, (înv) ~le / E: îngăima + -eală] (Rar) 1 Vorbă încurcată. 2 Ezitare. 3 Nesiguranță. 4 Nedumerire.

ÎNGĂIMEALĂ s.f. (Mold.) Vorbă încurcată, confuză. Îngăiméle ca acestea de vor mai pomeni și lucrul după poruncă de nu vor plini, cu pedeapsă de moarte lăudîndu-li-să. CI, 170; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: îngăima + suf. -eală. Vezi și îngăima, îngăimare, îngăimat. Cf. brodelnicitură, buiguire (1), b u i g u i t u r ă.

îngăĭmeálă și îngîĭmeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a se îngîima. Vorbă îngîĭmată. Trăgănare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngăimeálă (rar) (-găi-) s. f., g.-d. art. îngăimélii; pl. îngăiméli

îngăimeálă s. f. (sil. -găi-mea-), g.-d. art. îngăimélii; pl. îngăiméli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngăimeálă s.f. (pop.) 1. vorbe încurcate, confuze. 2. ezitare, nehotărâre, nesiguranță, nedumerire.

Intrare: îngăimeală
îngăimeală substantiv feminin
  • silabație: -găi-mea- info
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăimea
  • ‑ngăimea
  • îngăimeala
  • ‑ngăimeala
plural
  • îngăimeli
  • ‑ngăimeli
  • îngăimelile
  • ‑ngăimelile
genitiv-dativ singular
  • îngăimeli
  • ‑ngăimeli
  • îngăimelii
  • ‑ngăimelii
plural
  • îngăimeli
  • ‑ngăimeli
  • îngăimelilor
  • ‑ngăimelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)