ÎNGĂIMEALĂ s.f. (Mold.) Vorbă încurcată, confuză. Îngăiméle ca acestea de vor mai pomeni și lucrul după poruncă de nu vor plini, cu pedeapsă de moarte lăudîndu-li-să. CI, 170; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: îngăima + suf. -eală. Vezi și îngăima, îngăimare, îngăimat. Cf. brodelnicitură, buiguire (1), b u i g u i t u r ă.