2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUNZÍRE, înfrunziri, s. f. Acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei. – V. înfrunzi.

ÎNFRUNZÍRE, înfrunziri, s. f. Acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei. – V. înfrunzi.

înfrunzire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înfrunzi] 1 Apariție a frunzelor Si: înfrunzit1 (1). 2 (Pex) Înverzire.

ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

ÎNFRUNZÍ, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.

înfrunzi vi [At: TETRAEV. (1574) 243 / Pzi: ~zesc, (Trs; Ban) înfrund / E: în- + frunză] 1 A face frunze. 2 A se acoperi de frunze. 3 (Pex) A înverzi.

ÎNFRUNZÍ, înfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. înverzi. Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.

A ÎNFRUNZÍ pers. 3 ~éște intranz. (mai ales despre arbori și arbuști) A se acoperi cu frunze; a face frunze. /<lat. infrondire

înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].

înfrunzésc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondéscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfrunzíre s. f., g.-d. art. înfrunzírii; pl. înfrunzíri

înfrunzíre s. f., g.-d. art. înfrunzírii; pl. înfrunzíri

înfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 înfrunzeáscă

înfrunzí vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzéște, imperf. 3 sg. înfrunzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrunzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRUNZÍRE s. înverzire. (~ copacilor.)

ÎNFRUNZIRE s. înverzire. (~ copacilor.)

ÎNFRUNZÍ vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

ÎNFRUNZI vb. a înverzi. (Copacii au ~.)

A înfrunzi ≠ a (se) desfrunzi

Intrare: înfrunzire
înfrunzire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrunzire
  • ‑nfrunzire
  • înfrunzirea
  • ‑nfrunzirea
plural
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirile
  • ‑nfrunzirile
genitiv-dativ singular
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirii
  • ‑nfrunzirii
plural
  • înfrunziri
  • ‑nfrunziri
  • înfrunzirilor
  • ‑nfrunzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrunzi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzire
  • ‑nfrunzire
  • înfrunzit
  • ‑nfrunzit
  • înfrunzitu‑
  • ‑nfrunzitu‑
  • înfrunzind
  • ‑nfrunzind
  • înfrunzindu‑
  • ‑nfrunzindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înfrunzește
  • ‑nfrunzește
(să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzea
  • ‑nfrunzea
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunzise
  • ‑nfrunzise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înfrunzesc
  • ‑nfrunzesc
(să)
  • înfrunzească
  • ‑nfrunzească
  • înfrunzeau
  • ‑nfrunzeau
  • înfrunzi
  • ‑nfrunzi
  • înfrunziseră
  • ‑nfrunziseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrunzire

  • 1. Acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înverzire

etimologie:

  • vezi înfrunzi
    surse: DEX '09 DEX '98

înfrunzi înfrunzire

  • 1. A face frunze, a se acoperi cu frunze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înverzi antonime: desfrunzi 2 exemple
    exemple
    • Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8.
      surse: DLRLC
    • De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + frunză
    surse: DEX '09 DEX '98