2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRUMUSEȚÁT, -Ă, înfrumusețați, -te, adj. Care a devenit mai frumos; împodobit, ornat. – V. înfrumuseța.

ÎNFRUMUSEȚÁT, -Ă, înfrumusețați, -te, adj. Care a devenit mai frumos; împodobit, ornat. – V. înfrumuseța.

înfrumusețat1 sn [At: DA ms / V: ~ums~ / Pl: ~uri / E: înfrumuseța] 1 Împodobire. 2 Înfrumusețare (2).

înfrumusețat2, ~ă a [At: TETRAEV. (1574) 220 / V: (înv) ~râmăs râmsășat, ~râms~, ~frâmșe~, -frâmțeșat / Pl: ~ați, ~e / E: înfrumuseța] 1 Care a devenit mai frumos Si: (înv) înfrumușat (1). 2 Împodobit2.

ÎNFRUMUSEȚÁT, -Ă, înfrumusețați, -te, adj. Care a devenit (mai) frumos; împodobit. V. ornat, decorat. Poezia este înlănțuirea ideilor, într-un mod mai înfrumusețat decît modul întrebuințat spre acest scop în proză. MACEDONSKI, O. IV 77. Și dacă al meu nume Jos la portret n-ar figura, nici un creștin pe lume N-ar putea crede că sînt eu, atît sînt de schimbate Trăsurile-mi, ochi, gură, Nas și înfrumusețate. ALEXANDRESCU, P. 170.

ÎNFRUMUSEȚÁ, înfrumusețez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai frumos; a (se) împodobi, a (se) înfrumoșa. – În + frumusețe.

ÎNFRUMUSEȚÁ, înfrumusețez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai frumos; a (se) împodobi, a (se) înfrumoșa. – În + frumusețe.

înfrumuseța [At: CORESI, PS. 165 / V: (înv) ~rămăs~, ~râms~, ~râmsășa, ~râmșe~, ~râmțeșa, ~umseța, (cscj) ~meseți, ~ți / Pzi: ez / E: în- + frumusețe] 1-2 vtr A (se) împodobi. 3-4 vtr A (se) face mai frumos Si: (reg) a (se) înfrumușa (3-4). 5 vt (Rar) A atrage simpatia cuiva.

ÎNFRUMUSEȚÁ, înfrumusețez, vb. I. Tranz. A da unei persoane sau unui lucru un aspect frumos (prin adăugarea unor detalii); a împodobi, a orna, a decora. Înfrumusețează [orașul] cu mîndre zidiri. NEGRUZZI, S. I 277. ◊ Fig. A înfrumuseța o povestire.

A ÎNFRUMUSEȚÁ ~éz tranz. (lucruri sau persoane) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi. [Sil. în-fru-] /în + frumusețe

înfrumusețà v. a (se) face frumos.

înfrumusețéz v. tr. (d. frumuseță). Fac frumos, ornez, împodobesc: haĭnele îĭ înfrumusețează adese-orĭ pe ceĭ urîțĭ, monumentele înfrumusețează orașele. – Vechĭ infrumusețez, înfrîmsețez, înfrumușitez, înfrîmșetez, înfrumșez și înfrîmșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfrumusețá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrumusețeáză

înfrumusețá vb., ind. prez. 1 sg. înfrumusețéz, 3 sg. și pl. înfrumusețeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrumusețéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRUMUSEȚÁT adj. v. împodobit.

ÎNFRUMUSEȚAT adj. decorat, gătit, împodobit, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (Un interior ~.)

ÎNFRUMUSEȚÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. idealiza.

ÎNFRUMUSEȚA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ un interior.) 2. a împodobi, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a idealiza, a poetiza. (A ~ realitatea.)

A înfrumuseța ≠ a urâți


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înfrumusețat, -ă, înfrumusețați- te adj. v. înflorit.

înfrumuseța, înfrumusețez v. t. v. înflori.

Intrare: înfrumusețat
înfrumusețat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrumusețat
  • ‑nfrumusețat
  • înfrumusețatul
  • înfrumusețatu‑
  • ‑nfrumusețatul
  • ‑nfrumusețatu‑
  • înfrumuseța
  • ‑nfrumuseța
  • înfrumusețata
  • ‑nfrumusețata
plural
  • înfrumusețați
  • ‑nfrumusețați
  • înfrumusețații
  • ‑nfrumusețații
  • înfrumusețate
  • ‑nfrumusețate
  • înfrumusețatele
  • ‑nfrumusețatele
genitiv-dativ singular
  • înfrumusețat
  • ‑nfrumusețat
  • înfrumusețatului
  • ‑nfrumusețatului
  • înfrumusețate
  • ‑nfrumusețate
  • înfrumusețatei
  • ‑nfrumusețatei
plural
  • înfrumusețați
  • ‑nfrumusețați
  • înfrumusețaților
  • ‑nfrumusețaților
  • înfrumusețate
  • ‑nfrumusețate
  • înfrumusețatelor
  • ‑nfrumusețatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrumuseța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrumuseța
  • ‑nfrumuseța
  • înfrumusețare
  • ‑nfrumusețare
  • înfrumusețat
  • ‑nfrumusețat
  • înfrumusețatu‑
  • ‑nfrumusețatu‑
  • înfrumusețând
  • ‑nfrumusețând
  • înfrumusețându‑
  • ‑nfrumusețându‑
singular plural
  • înfrumusețea
  • ‑nfrumusețea
  • înfrumusețați
  • ‑nfrumusețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrumusețez
  • ‑nfrumusețez
(să)
  • înfrumusețez
  • ‑nfrumusețez
  • înfrumusețam
  • ‑nfrumusețam
  • înfrumusețai
  • ‑nfrumusețai
  • înfrumusețasem
  • ‑nfrumusețasem
a II-a (tu)
  • înfrumusețezi
  • ‑nfrumusețezi
(să)
  • înfrumusețezi
  • ‑nfrumusețezi
  • înfrumusețai
  • ‑nfrumusețai
  • înfrumusețași
  • ‑nfrumusețași
  • înfrumusețaseși
  • ‑nfrumusețaseși
a III-a (el, ea)
  • înfrumusețea
  • ‑nfrumusețea
(să)
  • înfrumusețeze
  • ‑nfrumusețeze
  • înfrumuseța
  • ‑nfrumuseța
  • înfrumuseță
  • ‑nfrumuseță
  • înfrumusețase
  • ‑nfrumusețase
plural I (noi)
  • înfrumusețăm
  • ‑nfrumusețăm
(să)
  • înfrumusețăm
  • ‑nfrumusețăm
  • înfrumusețam
  • ‑nfrumusețam
  • înfrumusețarăm
  • ‑nfrumusețarăm
  • înfrumusețaserăm
  • ‑nfrumusețaserăm
  • înfrumusețasem
  • ‑nfrumusețasem
a II-a (voi)
  • înfrumusețați
  • ‑nfrumusețați
(să)
  • înfrumusețați
  • ‑nfrumusețați
  • înfrumusețați
  • ‑nfrumusețați
  • înfrumusețarăți
  • ‑nfrumusețarăți
  • înfrumusețaserăți
  • ‑nfrumusețaserăți
  • înfrumusețaseți
  • ‑nfrumusețaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrumusețea
  • ‑nfrumusețea
(să)
  • înfrumusețeze
  • ‑nfrumusețeze
  • înfrumusețau
  • ‑nfrumusețau
  • înfrumuseța
  • ‑nfrumuseța
  • înfrumusețaseră
  • ‑nfrumusețaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrumusețat

  • 1. Care a devenit mai frumos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ornat (adj.) împodobit 2 exemple
    exemple
    • Poezia este înlănțuirea ideilor, într-un mod mai înfrumusețat decît modul întrebuințat spre acest scop în proză. MACEDONSKI, O. IV 77.
      surse: DLRLC
    • Și dacă al meu nume Jos la portret n-ar figura, nici un creștin pe lume N-ar putea crede că sînt eu, atît sînt de schimbate Trăsurile-mi, ochi, gură, Nas și înfrumusețate. ALEXANDRESCU, P. 170.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfrumuseța
    surse: DEX '09 DEX '98

înfrumuseța înfrumusețare înfrumusețat

etimologie:

  • În + frumusețe
    surse: DEX '09 DEX '98