înfrumuseța [At: CORESI, PS. 165 / V: (înv) ~rămăs~, ~râms~, ~râmsășa, ~râmșe~, ~râmțeșa, ~umseța, (cscj) ~meseți, ~ți / Pzi: ~țez / E: în- + frumusețe] 1-2 vtr A (se) împodobi. 3-4 vtr A (se) face mai frumos Si: (reg) a (se) înfrumușa (3-4). 5 vt (Rar) A atrage simpatia cuiva.

ÎNFRUMUSEȚA, înfrumusețez, vb. I. Tranz. A da unei persoane sau unui lucru un aspect frumos (prin adăugarea unor detalii); a împodobi, a orna, a decora. Înfrumusețează [orașul] cu mîndre zidiri. NEGRUZZI, S. I 277. ◊ Fig. A înfrumuseța o povestire.

A ÎNFRUMUSEȚA ~ez tranz. (lucruri sau persoane) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi. [Sil. în-fru-] /în + frumusețe

înfrumusețà v. a (se) face frumos.

înfrămășeța v vz înfrumuseța

înfrămseța v vz înfrumuseța

înfrămțeșa v vz înfrumuseța

înfrumseța v vz înfrumuseța

înfrumseți v vz înfrumuseța

înfrumuseți v vz înfrumuseța

înfrumusețéz v. tr. (d. frumuseță). Fac frumos, ornez, împodobesc: haĭnele îĭ înfrumusețează adese-orĭ pe ceĭ urîțĭ, monumentele înfrumusețează orașele. – Vechĭ infrumusețez, înfrîmsețez, înfrumușitez, înfrîmșetez, înfrumșez și înfrîmșez.

înfrumuseța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfrumusețez, 3 înfrumusețează; conj. prez. 1 sg. să înfrumusețez, 3 să înfrumusețeze

înfrumuseța (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrumusețează

înfrumuseța vb., ind. prez. 1 sg. înfrumusețez, 3 sg. și pl. înfrumusețează; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrumusețeze

înfrumusețez.

ÎNFRUMUSEȚA vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. idealiza.

ÎNFRUMUSEȚA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ un interior.) 2. a împodobi, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a idealiza, a poetiza. (A ~ realitatea.)

A înfrumuseța ≠ a urâți

înfrumuseța, înfrumusețez v. t. v. înflori.