2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRICOȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.

ÎNFRICOȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – V. înfricoșa.

înfricoșare sf [At: MARDARIE, L. 3652 / Pl: ări / E: înfricoșa] 1 Amenințare. 2 Intimidare. 3 Frică. 4 (Ccr) Întâmplare îngrozitoare.

ÎNFRICOȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; intimidare a cuiva, sentiment de frică pe care îl încearcă cineva. Proprietari de case și de locuri pe care le dobîndiseră prin înfricoșare și înșelăciune. PAS, Z. I 149. Au ascultat în lungul drumului felurite vorbe de înfricoșare. SADOVEANU, Z. C. 229. Trecu singur spre chilioara lui de sub ganguri și cugetă zîmbind la înfricoșarea lui Tomșa. id. O. VII 142.

înfricoșare f. 1. frică mare, groază; 2. amenințare: cu înfricoșări cumplite.

înfricoșáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înfrica: l-a dus pin înfricoșărĭ.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

înfricoșa [At: CORESI, EV. 234/10 / Pzi: ez / E: în- + fricos] 1 vt A intimida pe cineva. 2-3 vtr (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de frică.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de frică; a se speria. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. ♦ Tranz. A înspăimînta, a îngrozi, a intimida. Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. ◊ Absol. Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.

A SE ÎNFRICOȘÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos

A ÎNFRICOȘÁ ~éz tranz. A face să se înfricoșeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos

înfricoșà v. 1. a băga frică mare; 2. a intimida; 3. a se speria foarte.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfricoșáre s. f., g.-d. art. înfricoșắrii

înfricoșáre s. f., g.-d. art. înfricoșării

înfricoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfricoșeáză, 1 pl. înfricoșắm; conj. prez. 3 să înfricoșéze; ger. înfricoșấnd

înfricoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșéz, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfricoșéze; ger. înfricoșând

înfricoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm, ger. înfricoșînd)

înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRICOȘARE s. groază, încrîncenare, înfiorare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, teroare, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur. (Trăia o teribilă ~.)

arată toate definițiile

Intrare: înfricoșare
înfricoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfricoșare
  • ‑nfricoșare
  • înfricoșarea
  • ‑nfricoșarea
plural
  • înfricoșări
  • ‑nfricoșări
  • înfricoșările
  • ‑nfricoșările
genitiv-dativ singular
  • înfricoșări
  • ‑nfricoșări
  • înfricoșării
  • ‑nfricoșării
plural
  • înfricoșări
  • ‑nfricoșări
  • înfricoșărilor
  • ‑nfricoșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfricoșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșare
  • ‑nfricoșare
  • înfricoșat
  • ‑nfricoșat
  • înfricoșatu‑
  • ‑nfricoșatu‑
  • înfricoșând
  • ‑nfricoșând
  • înfricoșându‑
  • ‑nfricoșându‑
singular plural
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfricoșez
  • ‑nfricoșez
(să)
  • înfricoșez
  • ‑nfricoșez
  • înfricoșam
  • ‑nfricoșam
  • înfricoșai
  • ‑nfricoșai
  • înfricoșasem
  • ‑nfricoșasem
a II-a (tu)
  • înfricoșezi
  • ‑nfricoșezi
(să)
  • înfricoșezi
  • ‑nfricoșezi
  • înfricoșai
  • ‑nfricoșai
  • înfricoșași
  • ‑nfricoșași
  • înfricoșaseși
  • ‑nfricoșaseși
a III-a (el, ea)
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
(să)
  • înfricoșeze
  • ‑nfricoșeze
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșă
  • ‑nfricoșă
  • înfricoșase
  • ‑nfricoșase
plural I (noi)
  • înfricoșăm
  • ‑nfricoșăm
(să)
  • înfricoșăm
  • ‑nfricoșăm
  • înfricoșam
  • ‑nfricoșam
  • înfricoșarăm
  • ‑nfricoșarăm
  • înfricoșaserăm
  • ‑nfricoșaserăm
  • înfricoșasem
  • ‑nfricoșasem
a II-a (voi)
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
(să)
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșarăți
  • ‑nfricoșarăți
  • înfricoșaserăți
  • ‑nfricoșaserăți
  • înfricoșaseți
  • ‑nfricoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
(să)
  • înfricoșeze
  • ‑nfricoșeze
  • înfricoșau
  • ‑nfricoșau
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșaseră
  • ‑nfricoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfricoșare

  • 1. Acțiunea de a (se) înfricoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frică groază intimidare attach_file 3 exemple
    exemple
    • Proprietari de case și de locuri pe care le dobîndiseră prin înfricoșare și înșelăciune. PAS, Z. I 149.
      surse: DLRLC
    • Au ascultat în lungul drumului felurite vorbe de înfricoșare. SADOVEANU, Z. C. 229.
      surse: DLRLC
    • Trecu singur spre chilioara lui de sub ganguri și cugetă zîmbind la înfricoșarea lui Tomșa. SADOVEANU, O. VII 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfricoșa
    surse: DEX '09 DEX '98

înfricoșa înfricoșare înfricoșat

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica.
    exemple
    • Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79.
      surse: DLRLC
    • Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36.
      surse: DLRLC
    • absolut Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + fricos
    surse: DEX '09 DEX '98