ÎNFRICOȘARE s. f. Acțiunea de a (se) înfricoșa; intimidare a cuiva, sentiment de frică pe care îl încearcă cineva. Proprietari de case și de locuri pe care le dobîndiseră prin înfricoșare și înșelăciune. PAS, Z. I 149. Au ascultat în lungul drumului felurite vorbe de înfricoșare. SADOVEANU, Z. C. 229. Trecu singur spre chilioara lui de sub ganguri și cugetă zîmbind la înfricoșarea lui Tomșa. id. O. VII 142.