2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfricare sf [At: COȘBUC, AE. 135/20 / Pl: ~cări / E: înfrica] (Rar) Înspăimântare.

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Înv.; folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

înfrica vtr [At: PSALT. 39/ 9-10 / Pzi: înfric / E: în- + frică] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

ÎNFRICÁ, înfríc, vb. I. Refl. (Transilv.; folosit mai ales la timpurile trecute) A-i fi cuiva frică, a se teme, a se înfricoșa. Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24.

ÎNFRICA vb. (Trans. SV) A se înfricoșa. Că nu înfricară-se de Dumnezeu. PS. SEC. XVIII, 38v. Etimologie: pref. în- + frică + suf. -a. Vezi și fricos, înfricat.

înfríc, a v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Înfricoșez.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfricá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfríc, perf. s. 1 sg. înfricái; conj. să înfríce

înfricá vb., ind. prez. 3 sg. înfrícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRICÁRE s. v. groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, spaimă, teroare.

înfricare s. v. GROAZĂ. ÎNCRÎNCENARE. ÎNFIORARE. ÎNFRICOȘARE. ÎNGROZIRE. ÎNSPĂIMÎNTARE. OROARE. SPAIMĂ. TEROARE.

ÎNFRICÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

înfrica vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Intrare: înfricare
înfricare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfricare
  • ‑nfricare
  • înfricarea
  • ‑nfricarea
plural
  • înfricări
  • ‑nfricări
  • înfricările
  • ‑nfricările
genitiv-dativ singular
  • înfricări
  • ‑nfricări
  • înfricării
  • ‑nfricării
plural
  • înfricări
  • ‑nfricări
  • înfricărilor
  • ‑nfricărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfricare
  • ‑nfricare
  • înfricat
  • ‑nfricat
  • înfricatu‑
  • ‑nfricatu‑
  • înfricând
  • ‑nfricând
  • înfricându‑
  • ‑nfricându‑
singular plural
  • înfri
  • ‑nfri
  • înfricați
  • ‑nfricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfric
  • ‑nfric
(să)
  • înfric
  • ‑nfric
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (tu)
  • înfrici
  • ‑nfrici
(să)
  • înfrici
  • ‑nfrici
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricași
  • ‑nfricași
  • înfricaseși
  • ‑nfricaseși
a III-a (el, ea)
  • înfri
  • ‑nfri
(să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfrică
  • ‑nfrică
  • înfricase
  • ‑nfricase
plural I (noi)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
(să)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricarăm
  • ‑nfricarăm
  • înfricaserăm
  • ‑nfricaserăm
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (voi)
  • înfricați
  • ‑nfricați
(să)
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricarăți
  • ‑nfricarăți
  • înfricaserăți
  • ‑nfricaserăți
  • înfricaseți
  • ‑nfricaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfri
  • ‑nfri
(să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfricau
  • ‑nfricau
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfricaseră
  • ‑nfricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfricare

înfrica înfricare

  • 1. învechit (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: teme înfricoșa attach_file un exemplu
    exemple
    • Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + frică
    surse: DEX '09 DEX '98