11 definiții pentru înfrăți


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.

înfrăți [At: (a. 1829) URICARIUL, VIII, 107 / Pzi: esc / E: în- + frate] 1-2 vtrr A (se) lega printr-o dragoste frățească. 3-4 vtrr A se împrieteni. 5-6 vtrr A se lega frați de cmce. 7 vt (Ban) A da cuiva jumătate din avere. 8 vi (Trs; d. plante) A da naștere la lăstari.

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se uni printr-o dragoste frățească, a se împrieteni ca frații, a se întovărăși frățește. Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55. ◊ Tranz. Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204. (Fig.) Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La răspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la tulpini secundare, a-și ramifica tulpina. Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.

A SE ÎNFRĂȚÍ mă ~ésc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate

A ÎNFRĂȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate

înfrățésc v. tr. (d. frate). Împrietenesc mult, unesc ca cum ar fi frațĭ: creștinizmu înfrățește popoarele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfrățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 să înfrățeáscă

înfrățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRĂȚÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)

ÎNFRĂȚI vb. 1. a fraterniza. (Ostași care s-au ~.) 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)

Intrare: înfrăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățire
  • ‑nfrățire
  • înfrățit
  • ‑nfrățit
  • înfrățitu‑
  • ‑nfrățitu‑
  • înfrățind
  • ‑nfrățind
  • înfrățindu‑
  • ‑nfrățindu‑
singular plural
  • înfrățește
  • ‑nfrățește
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
(să)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
  • înfrățeam
  • ‑nfrățeam
  • înfrății
  • ‑nfrății
  • înfrățisem
  • ‑nfrățisem
a II-a (tu)
  • înfrățești
  • ‑nfrățești
(să)
  • înfrățești
  • ‑nfrățești
  • înfrățeai
  • ‑nfrățeai
  • înfrățiși
  • ‑nfrățiși
  • înfrățiseși
  • ‑nfrățiseși
a III-a (el, ea)
  • înfrățește
  • ‑nfrățește
(să)
  • înfrățească
  • ‑nfrățească
  • înfrățea
  • ‑nfrățea
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățise
  • ‑nfrățise
plural I (noi)
  • înfrățim
  • ‑nfrățim
(să)
  • înfrățim
  • ‑nfrățim
  • înfrățeam
  • ‑nfrățeam
  • înfrățirăm
  • ‑nfrățirăm
  • înfrățiserăm
  • ‑nfrățiserăm
  • înfrățisem
  • ‑nfrățisem
a II-a (voi)
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
(să)
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
  • înfrățeați
  • ‑nfrățeați
  • înfrățirăți
  • ‑nfrățirăți
  • înfrățiserăți
  • ‑nfrățiserăți
  • înfrățiseți
  • ‑nfrățiseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
(să)
  • înfrățească
  • ‑nfrățească
  • înfrățeau
  • ‑nfrățeau
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățiseră
  • ‑nfrățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrăți înfrățire înfrățit

  • 1. reflexiv reciproc tranzitiv A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni.
    exemple
    • Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55.
      surse: DLRLC
    • Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204.
      surse: DLRLC
    • figurat Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La răspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pui (vb.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175.
      surse: DLRLC
    • Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + frate
    surse: DEX '09 DEX '98