2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – V. înfiripa.

ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală). – V. înfiripa.

înfiripare sf [At: ZAMFIRESCU / Pl: ~pări / E: înfiripa] 1 Alcătuire în grabă sau cu greutate din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare Si: înjghebare. 2 Apariție firavă. 3 Căpătare a unei consistențe. 4 Prindere a unui avânt. 5 Ajungere cu greu la o anumită bunăstare. 6 Întremare după o boală.

ÎNFIRIPÁRE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; alcătuire, înjghebare, refacere a puterilor. Înfiriparea gospodăriei.

ÎNCIRIPÁ vb. I v. înfiripa.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. ♦ Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunăstare. 2. Refl. A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema. [Prez. ind. și: înfiríp.Var.: înciripá vb. I] – Cf. sl. čerep „oală, hârb”.

înfiripa [At: CREANGĂ, GL. / Pzi: ~rip, (înv) ~pez / E: ns cf înciripa] 1 vt A alcătui ceva în grabă sau cu greutate din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare Si: (pop) a îndoila (1), a înjgheba (1). 2 vr A lua naștere. 3 vr A prinde consistență. 4 vr A se avânta. 5 vr A ajunge cu greu la o oarecare bunăstare. 6 vr A se reface după boală Si: a se întrema.

ÎNFIRIPÁ, înfiripez și înfiríp, vb. I. 1. Tranz. A alcătui (ceva) cu oarecare greutate din mai multe elemente, a face să ia ființă în grabă; a înjgheba. Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39. Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Refl. Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75. ♦ Refl. A lua naștere, a prinde consistență. Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76. Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. 2. Refl. A-și reveni în puteri, a se reface, a se restabili după o boală, a se întrema. Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202. Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104. ◊ Fig. Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356. ♦ A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avînta. Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103.

A ÎNFIRIPÁ ~éz tranz. A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Și înfirip] /cf. sl. erep

A SE ÎNFIRIPÁ mă ~éz intranz. 1) A ieși din sărăcie; a prinde cheag. 2) A-și reveni după o boală; a prinde puteri; a se întrema; a se înzdrăveni. 3) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a înmuguri; a încolți; a se deștepta. [Și mă înfirip] /cf. sl. erep

înfiripà v. 1. Mold. a-și veni în fire: începe a se înfiripa și a crește Cr.; 2. a se întrema (dintr’o boală); fig. a se realiza: irisul său se ’nfiripează și se ’ntinde vulturește EM.; 3. a aduce în bună stare: le-a poruncit să ’nflripe carul. [Fuziune din fire și întrupa].

înfírip și -éz (mă), a v. refl. (cp. cu fire și încĭupăresc). Îmĭ vin în fire, mă restabilesc, mă întrămez, prind putere: puiĭ s’aŭ înfiripat, bolnavu s’a înfiripat. Fig. Cîștig ceva parale, mă îmbogățesc puțin. Visul săŭ se’nfiripeáză (Em.), visu luĭ începe a se realiza.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfiripáre s. f., g.-d. art. înfiripắrii; pl. înfiripắri

înfiripáre s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări

!înfiripá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfirípă

înfiripá vb., ind. prez. 1 sg. înfiripéz/înfiríp, 3 sg. și pl. înfiripeáză/înfirípă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIRIPÁRE s. v. apariție, ivire.

ÎNFIRIPÁRE s. 1. v. înjghebare. 2. v. întremare. 3. fortificare, îndreptare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (Se constată o oarecare ~ a bolnavului.)

arată toate definițiile

Intrare: înfiripare
înfiripare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiriparea
  • ‑nfiriparea
plural
  • înfiripări
  • ‑nfiripări
  • înfiripările
  • ‑nfiripările
genitiv-dativ singular
  • înfiripări
  • ‑nfiripări
  • înfiripării
  • ‑nfiripării
plural
  • înfiripări
  • ‑nfiripări
  • înfiripărilor
  • ‑nfiripărilor
vocativ singular
plural
înciripare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciriparea
  • ‑nciriparea
plural
  • înciripări
  • ‑nciripări
  • înciripările
  • ‑nciripările
genitiv-dativ singular
  • înciripări
  • ‑nciripări
  • înciripării
  • ‑nciripării
plural
  • înciripări
  • ‑nciripări
  • înciripărilor
  • ‑nciripărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înfiripa
înfiripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiri
  • ‑nfiri
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfirip
  • ‑nfirip
(să)
  • înfirip
  • ‑nfirip
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
(să)
  • înfiripi
  • ‑nfiripi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiripe
  • ‑nfiripe
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înfiripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripare
  • ‑nfiripare
  • înfiripat
  • ‑nfiripat
  • înfiripatu‑
  • ‑nfiripatu‑
  • înfiripând
  • ‑nfiripând
  • înfiripându‑
  • ‑nfiripându‑
singular plural
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
(să)
  • înfiripez
  • ‑nfiripez
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (tu)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
(să)
  • înfiripezi
  • ‑nfiripezi
  • înfiripai
  • ‑nfiripai
  • înfiripași
  • ‑nfiripași
  • înfiripaseși
  • ‑nfiripaseși
a III-a (el, ea)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripă
  • ‑nfiripă
  • înfiripase
  • ‑nfiripase
plural I (noi)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
(să)
  • înfiripăm
  • ‑nfiripăm
  • înfiripam
  • ‑nfiripam
  • înfiriparăm
  • ‑nfiriparăm
  • înfiripaserăm
  • ‑nfiripaserăm
  • înfiripasem
  • ‑nfiripasem
a II-a (voi)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
(să)
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiripați
  • ‑nfiripați
  • înfiriparăți
  • ‑nfiriparăți
  • înfiripaserăți
  • ‑nfiripaserăți
  • înfiripaseți
  • ‑nfiripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiripea
  • ‑nfiripea
(să)
  • înfiripeze
  • ‑nfiripeze
  • înfiripau
  • ‑nfiripau
  • înfiripa
  • ‑nfiripa
  • înfiripaseră
  • ‑nfiripaseră
înciripa2 (1 -pez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciripea
  • ‑nciripea
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înciripez
  • ‑nciripez
(să)
  • înciripez
  • ‑nciripez
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
(să)
  • înciripezi
  • ‑nciripezi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciripea
  • ‑nciripea
(să)
  • înciripeze
  • ‑nciripeze
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
înciripa1 (1 -p) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripare
  • ‑nciripare
  • înciripat
  • ‑nciripat
  • înciripatu‑
  • ‑nciripatu‑
  • înciripând
  • ‑nciripând
  • înciripându‑
  • ‑nciripându‑
singular plural
  • înciri
  • ‑nciri
  • înciripați
  • ‑nciripați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încirip
  • ‑ncirip
(să)
  • încirip
  • ‑ncirip
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (tu)
  • înciripi
  • ‑nciripi
(să)
  • înciripi
  • ‑nciripi
  • înciripai
  • ‑nciripai
  • înciripași
  • ‑nciripași
  • înciripaseși
  • ‑nciripaseși
a III-a (el, ea)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripă
  • ‑nciripă
  • înciripase
  • ‑nciripase
plural I (noi)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
(să)
  • înciripăm
  • ‑nciripăm
  • înciripam
  • ‑nciripam
  • înciriparăm
  • ‑nciriparăm
  • înciripaserăm
  • ‑nciripaserăm
  • înciripasem
  • ‑nciripasem
a II-a (voi)
  • înciripați
  • ‑nciripați
(să)
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciripați
  • ‑nciripați
  • înciriparăți
  • ‑nciriparăți
  • înciripaserăți
  • ‑nciripaserăți
  • înciripaseți
  • ‑nciripaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciri
  • ‑nciri
(să)
  • înciripe
  • ‑nciripe
  • înciripau
  • ‑nciripau
  • înciripa
  • ‑nciripa
  • înciripaseră
  • ‑nciripaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfiripare înciripare

etimologie:

  • vezi înfiripa
    surse: DEX '09 DEX '98

înfiripa înfiripare înfiripat înciripat înciripare înciripa

  • 1. tranzitiv A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare.
    exemple
    • Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, V. 39.
      surse: DLRLC
    • Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A lua naștere, a prinde consistență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76.
        surse: DLRLC
      • Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382.
        surse: DLRLC
      • Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A ajunge la o oarecare bunăstare; a ieși din sărăcie; a prinde cheag.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 2. reflexiv A-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202.
      surse: DLRLC
    • Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104.
      surse: DLRLC
    • figurat Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avânta.
      exemple
      • Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103.
        surse: DLRLC

etimologie: