2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIRÁT, -Ă, înfirați, -te, adj. (Rar) Cusut sau brodat cu fir. – V. înfira.

ÎNFIRÁT, -Ă, înfirați, -te, adj. (Rar) Cusut sau brodat cu fir. – V. înfira.

înfirat, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, I, 21 / Pl: ~ați, ~e / E: înfira] (Rar) 1 Cusut sau brodat cu fir metalic. 2 (D. fir) Introdus în ac. 3 (D. mustață) Care a început să crească. 4 (D. fir) Depănat.

ÎNFIRÁT, -Ă, înfirați, -te, adj. Cusut sau brodat cu fir. Cînd pe sub altița cămeșii înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți în undă... el cade pe gînduri cîte-un an! ALECSANDRI, P. III 286. Niște coame castanii undoioase se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21.

ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

înfira vt [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~fiera / Pzi: ~fir / E: în + fir] (Rar) 1 A coase sau a broda cu fir metalic. 2 A pune ața în ac. 3 (D. păr, mustăți) A miji. 4 A depăna fire toarse. 5 (Îrg) A se ivi primii bulbuci în apa pusă la fiert.

ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii. 2. A depăna fire toarse. (Absol.) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.

A ÎNFIRÁ înfír tranz. 1) rar (băsmăli, cămăși, bluze) A broda cu fir. 2) (fire toarse) A înfășura pe un mosor sau a face ghem; a depăna. /în + fir

înfirà v. 1. a pune în fir: a înfira mărgele; 2. a coase cu fir: sub altița cămăsei înfirate AL.

înfír și -éz, a v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin confuziune cu a înfiera d. fĭer).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfirá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfíră

înfirá vb., ind. prez. 1 sg. înfír, 3 sg. și pl. înfíră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIRÁ vb. v. înșira, înșirui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfirá, înfiréz, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac.

Intrare: înfirat
înfirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfirat
  • ‑nfirat
  • înfiratul
  • înfiratu‑
  • ‑nfiratul
  • ‑nfiratu‑
  • înfira
  • ‑nfira
  • înfirata
  • ‑nfirata
plural
  • înfirați
  • ‑nfirați
  • înfirații
  • ‑nfirații
  • înfirate
  • ‑nfirate
  • înfiratele
  • ‑nfiratele
genitiv-dativ singular
  • înfirat
  • ‑nfirat
  • înfiratului
  • ‑nfiratului
  • înfirate
  • ‑nfirate
  • înfiratei
  • ‑nfiratei
plural
  • înfirați
  • ‑nfirați
  • înfiraților
  • ‑nfiraților
  • înfirate
  • ‑nfirate
  • înfiratelor
  • ‑nfiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfira
  • ‑nfira
  • înfirare
  • ‑nfirare
  • înfirat
  • ‑nfirat
  • înfiratu‑
  • ‑nfiratu‑
  • înfirând
  • ‑nfirând
  • înfirându‑
  • ‑nfirându‑
singular plural
  • înfi
  • ‑nfi
  • înfirați
  • ‑nfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfir
  • ‑nfir
(să)
  • înfir
  • ‑nfir
  • înfiram
  • ‑nfiram
  • înfirai
  • ‑nfirai
  • înfirasem
  • ‑nfirasem
a II-a (tu)
  • înfiri
  • ‑nfiri
(să)
  • înfiri
  • ‑nfiri
  • înfirai
  • ‑nfirai
  • înfirași
  • ‑nfirași
  • înfiraseși
  • ‑nfiraseși
a III-a (el, ea)
  • înfi
  • ‑nfi
(să)
  • înfire
  • ‑nfire
  • înfira
  • ‑nfira
  • înfiră
  • ‑nfiră
  • înfirase
  • ‑nfirase
plural I (noi)
  • înfirăm
  • ‑nfirăm
(să)
  • înfirăm
  • ‑nfirăm
  • înfiram
  • ‑nfiram
  • înfirarăm
  • ‑nfirarăm
  • înfiraserăm
  • ‑nfiraserăm
  • înfirasem
  • ‑nfirasem
a II-a (voi)
  • înfirați
  • ‑nfirați
(să)
  • înfirați
  • ‑nfirați
  • înfirați
  • ‑nfirați
  • înfirarăți
  • ‑nfirarăți
  • înfiraserăți
  • ‑nfiraserăți
  • înfiraseți
  • ‑nfiraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfi
  • ‑nfi
(să)
  • înfire
  • ‑nfire
  • înfirau
  • ‑nfirau
  • înfira
  • ‑nfira
  • înfiraseră
  • ‑nfiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfirat

  • 1. rar Cusut sau brodat cu fir.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd pe sub altița cămeșii înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți în undă... el cade pe gînduri cîte-un an! ALECSANDRI, P. III 286.
      surse: DLRLC
    • Niște coame castanii undoioase se răsfirară peste umerii și pieptarul lui înfirat. NEGRUZZI, S. I 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfira
    surse: DEX '09 DEX '98

înfira înfirat rar

etimologie:

  • În + fir
    surse: DEX '09 DEX '98