opțiuni
  • info

13 definiții pentru înfira

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

înfira vt [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~fiera / Pzi: ~fir / E: în + fir] (Rar) 1 A coase sau a broda cu fir metalic. 2 A pune ața în ac. 3 (D. păr, mustăți) A miji. 4 A depăna fire toarse. 5 (Îrg) A se ivi primii bulbuci în apa pusă la fiert.

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii. 2. A depăna fire toarse. (Absol.) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.

A ÎNFIRA înfir tranz. 1) rar (băsmăli, cămăși, bluze) A broda cu fir. 2) (fire toarse) A înfășura pe un mosor sau a face ghem; a depăna. /în + fir

înfirà v. 1. a pune în fir: a înfira mărgele; 2. a coase cu fir: sub altița cămăsei înfirate AL.

înfiera1 v vz înfira

înfír și -éz, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin confuziune cu a înfiera d. fĭer).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfira (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. înfir, 3 înfiră; conj. prez. 1 sg. să înfir, 3 să înfire

înfira (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înfiră

înfira vb., ind. prez. 1 sg. înfir, 3 sg. și pl. înfiră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFIRA vb. v. înșira, înșirui.

înfira vb. v. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înfira, înfirez, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac.

Intrare: înfira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfira
  • ‑nfira
  • înfirare
  • ‑nfirare
  • înfirat
  • ‑nfirat
  • înfiratu‑
  • ‑nfiratu‑
  • înfirând
  • ‑nfirând
  • înfirându‑
  • ‑nfirându‑
 singular plural
  • înfiră
  • ‑nfiră
  • înfirați
  • ‑nfirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfir
  • ‑nfir
 (să)
  • înfir
  • ‑nfir
  • înfiram
  • ‑nfiram
  • înfirai
  • ‑nfirai
  • înfirasem
  • ‑nfirasem
a II-a (tu)
  • înfiri
  • ‑nfiri
 (să)
  • înfiri
  • ‑nfiri
  • înfirai
  • ‑nfirai
  • înfirași
  • ‑nfirași
  • înfiraseși
  • ‑nfiraseși
a III-a (el, ea)
  • înfiră
  • ‑nfiră
 (să)
  • înfire
  • ‑nfire
  • înfira
  • ‑nfira
  • înfiră
  • ‑nfiră
  • înfirase
  • ‑nfirase
plural I (noi)
  • înfirăm
  • ‑nfirăm
 (să)
  • înfirăm
  • ‑nfirăm
  • înfiram
  • ‑nfiram
  • înfirarăm
  • ‑nfirarăm
  • înfiraserăm
  • ‑nfiraserăm
  • înfirasem
  • ‑nfirasem
a II-a (voi)
  • înfirați
  • ‑nfirați
 (să)
  • înfirați
  • ‑nfirați
  • înfirați
  • ‑nfirați
  • înfirarăți
  • ‑nfirarăți
  • înfiraserăți
  • ‑nfiraserăți
  • înfiraseți
  • ‑nfiraseți
a III-a (ei, ele)
  • înfiră
  • ‑nfiră
 (să)
  • înfire
  • ‑nfire
  • înfirau
  • ‑nfirau
  • înfirară
  • ‑nfirară
  • înfiraseră
  • ‑nfiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfira, înfirverb

rar
  • 1. A coase sau a broda cu fir. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: broda coase
    • format_quote Fata înfira altița cămășii. DLRLC
  • 2. A depăna fire toarse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: depăna înfășura
    • format_quote (și) absolut Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. DLRLC
etimologie:
  • În + fir DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.