Definiția cu ID-ul 920961:
Explicative DEX
ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii. 2. A depăna fire toarse. (Absol.) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.
ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii. 2. A depăna fire toarse. (Absol.) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.