2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDURERÁT, -Ă, îndurerați, -te, adj. Care încearcă, suportă o mare durere sufletească; trist, amărât. ♦ Care exprimă durere, mâhnire. – V. îndurera.

ÎNDURERÁT, -Ă, îndurerați, -te, adj. Care încearcă, suportă o mare durere sufletească; trist, amărât. ♦ Care exprimă durere, mâhnire. – V. îndurera.

îndurerat, ~ă a [At: COȘBUC, F. 128 / Pl: ~ați, ~e / E: îndurera] 1 Care încearcă, suportă o mare durere sufletească Si: amărât, trist. 2 Care exprimă durere, mâhnire.

ÎNDURERÁT, -Ă, îndurerați, -te, adj. Care a încercat o amărăciune, o durere, o mîhnire; trist, amărît. Trec păsările călătoare-n bandă, Îndurerat le urmăresc cu ochii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 138. ♦ Care exprimă durere, mîhnire. Jalnic cîntă Clopotele-acum în sat; Glasul lor e-ndurerat. COȘBUC, P. I 263.

*îndurerát, -ă adj. (după fr. endolori; douleur, durere). Plin de durere sufletească, întristat, măhnit.

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufletească; a întrista, a amărî, a mâhni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizică. – În + durere (după fr. endolorir).

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o durere sufletească; a întrista, a amărî, a mâhni. ♦ (Rar) A pricinui cuiva o durere fizică. – În + durere (după fr. endolorir).

îndurera vt [At: VLAHUȚĂ, D. 153 / Pzi: ~rez / E: în- + durere] 1 (Rar) A face pe cineva să simtă o durere fizică. 2 A pricinui cuiva o mare durere sufletească Si: a amărî, a întrista.

ÎNDURERÁ, îndurerez, vb. I. Tranz. A întrista (pe cineva), a provoca cuiva o durere sufletească, o mîhnire. ♦ (Rar) A pricinui o durere fizică, a face să doară. Și-i strîngea mîna, de i-o îndurera. VLAHUȚĂ, O. A. III 91.

A ÎNDURERÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie cuprins de durere sufletească; a mâhni adânc. /în + durere

mater dolorosa f. («mama cea îndurerată»), reprezentarea sf. Fecioare lăcrămând la picioarele Crucii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndurera (a ~) vb., ind. prez. 3 îndurerea

îndurerá vb., ind. prez. 1 sg. îndureréz, 3 sg. și pl. îndurereáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDURERÁT adj. 1. v. supărat. 2. v. trist.

ÎNDURERAT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, întristat, trist. (Se confesa cu glas ~.)

ÎNDURERÁ vb. 1. v. mâhni. 2. v. întrista.

ÎNDURERA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ azi pe tata.) 2. a durea, a întrista, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.)

Intrare: îndurerat
îndurerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndurerat
  • ‑ndurerat
  • îndureratul
  • îndureratu‑
  • ‑ndureratul
  • ‑ndureratu‑
  • îndurera
  • ‑ndurera
  • îndurerata
  • ‑ndurerata
plural
  • îndurerați
  • ‑ndurerați
  • îndurerații
  • ‑ndurerații
  • îndurerate
  • ‑ndurerate
  • îndureratele
  • ‑ndureratele
genitiv-dativ singular
  • îndurerat
  • ‑ndurerat
  • îndureratului
  • ‑ndureratului
  • îndurerate
  • ‑ndurerate
  • îndureratei
  • ‑ndureratei
plural
  • îndurerați
  • ‑ndurerați
  • îndureraților
  • ‑ndureraților
  • îndurerate
  • ‑ndurerate
  • îndureratelor
  • ‑ndureratelor
vocativ singular
plural
Intrare: îndurera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndurera
  • ‑ndurera
  • îndurerare
  • ‑ndurerare
  • îndurerat
  • ‑ndurerat
  • îndureratu‑
  • ‑ndureratu‑
  • îndurerând
  • ‑ndurerând
  • îndurerându‑
  • ‑ndurerându‑
singular plural
  • îndurerea
  • ‑ndurerea
  • îndurerați
  • ‑ndurerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndurerez
  • ‑ndurerez
(să)
  • îndurerez
  • ‑ndurerez
  • îndureram
  • ‑ndureram
  • îndurerai
  • ‑ndurerai
  • îndurerasem
  • ‑ndurerasem
a II-a (tu)
  • îndurerezi
  • ‑ndurerezi
(să)
  • îndurerezi
  • ‑ndurerezi
  • îndurerai
  • ‑ndurerai
  • îndurerași
  • ‑ndurerași
  • îndureraseși
  • ‑ndureraseși
a III-a (el, ea)
  • îndurerea
  • ‑ndurerea
(să)
  • îndurereze
  • ‑ndurereze
  • îndurera
  • ‑ndurera
  • îndureră
  • ‑ndureră
  • îndurerase
  • ‑ndurerase
plural I (noi)
  • îndurerăm
  • ‑ndurerăm
(să)
  • îndurerăm
  • ‑ndurerăm
  • îndureram
  • ‑ndureram
  • îndurerarăm
  • ‑ndurerarăm
  • îndureraserăm
  • ‑ndureraserăm
  • îndurerasem
  • ‑ndurerasem
a II-a (voi)
  • îndurerați
  • ‑ndurerați
(să)
  • îndurerați
  • ‑ndurerați
  • îndurerați
  • ‑ndurerați
  • îndurerarăți
  • ‑ndurerarăți
  • îndureraserăți
  • ‑ndureraserăți
  • îndureraseți
  • ‑ndureraseți
a III-a (ei, ele)
  • îndurerea
  • ‑ndurerea
(să)
  • îndurereze
  • ‑ndurereze
  • îndurerau
  • ‑ndurerau
  • îndurera
  • ‑ndurera
  • îndureraseră
  • ‑ndureraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndurerat, îndureraadjectiv

  • 1. Care încearcă, suportă o mare durere sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trec păsările călătoare-n bandă, Îndurerat le urmăresc cu ochii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 138. DLRLC
    • 1.1. Care exprimă durere, mâhnire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Jalnic cîntă Clopotele-acum în sat; Glasul lor e-ndurerat. COȘBUC, P. I 263. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndurera DEX '98 DEX '09

îndurera, îndurerezverb

  • 1. A provoca cuiva o durere sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar A pricinui cuiva o durere fizică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-i strîngea mîna, de i-o îndurera. VLAHUȚĂ, O. A. III 91. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.