îndurerat, ~ă a [At: COȘBUC, F. 128 / Pl: ~ați, ~e / E: îndurera] 1 Care încearcă, suportă o mare durere sufletească Si: amărât, trist. 2 Care exprimă durere, mâhnire.

ÎNDURERAT, -Ă, îndurerați, -te, adj. Care a încercat o amărăciune, o durere, o mîhnire; trist, amărît. Trec păsările călătoare-n bandă, Îndurerat le urmăresc cu ochii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 138. ♦ Care exprimă durere, mîhnire. Jalnic cîntă Clopotele-acum în sat; Glasul lor e-ndurerat. COȘBUC, P. I 263.

îndurerat a. melancolic. [V. durere].

*îndurerát, -ă adj. (după fr. endolori; douleur, durere). Plin de durere sufletească, întristat, măhnit.

îndurera vt [At: VLAHUȚĂ, D. 153 / Pzi: ~rez / E: în- + durere] 1 (Rar) A face pe cineva să simtă o durere fizică. 2 A pricinui cuiva o mare durere sufletească Si: a amărî, a întrista.

ÎNDURERA, îndurerez, vb. I. Tranz. A întrista (pe cineva), a provoca cuiva o durere sufletească, o mîhnire. ♦ (Rar) A pricinui o durere fizică, a face să doară. Și-i strîngea mîna, de i-o îndurera. VLAHUȚĂ, O. A. III 91.

A ÎNDURERA ~ez tranz. (persoane) A face să fie cuprins de durere sufletească; a mâhni adânc. /în + durere

mater dolorosa f. («mama cea îndurerată»), reprezentarea sf. Fecioare lăcrămând la picioarele Crucii.

îndurera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndurerez, 3 îndurerează; conj. prez. 1 sg. să îndurerez, 3 să îndurereze

îndurera (a ~) vb., ind. prez. 3 îndurerează

îndurera vb., ind. prez. 1 sg. îndurerez, 3 sg. și pl. îndurerează

ÎNDURERAT adj. 1. v. supărat. 2. v. trist.

ÎNDURERAT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, întristat, trist. (Se confesa cu glas ~.)

ÎNDURERA vb. 1. v. mâhni. 2. v. întrista.

ÎNDURERA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ azi pe tata.) 2. a durea, a întrista, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.)

Mater dolorosa – două cuvinte latinești care înseamnă „mamă îndurerată” și se referă la mama lui Isus. Expresia vine de la un imn catolic, pe versuri de poetul italian Jacopone da Todi din secolul al XIII-lea. După moartea soției sale, el a scris o poezie intitulată Stabat mater dolorosa care a servit compozitorilor Palestrina și Pergolese pentru un cîntec bisericesc. Cu timpul însă cele două cuvinte au trecut din repertoriul liturgic în limbajul laic. Și astfel, prin extensiune, se spune astăzi Mater dolorosa, la modul poetic, despre o femeie care e îndurerată dintr-un motiv întemeiat; sau la modul ironic, despre o femeie care e melancolică fără vreo pricină serioasă, numai spre a afișa o poză mai interesantă! LIT.