opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. Îndreptățit. – V. îndritui.

îndrituit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: îndritui] (Rar) Îndreptățit (2).

ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. – V. îndritui.

ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.

ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUI, îndritui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.

îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, 3 sg. îndrituiește, imperf. 1 îndrituiam; conj. prez. 1 sg. să îndrituiesc, 3 să îndrituiască

îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 să îndrituiască

îndritui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRITUIT adj. v. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.

îndrituit adj. v. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂȚIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC.

ÎNDRITUI vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite.

îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: îndrituit
îndrituit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitul
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitul
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituită
  • ‑ndrituită
  • îndrituita
  • ‑ndrituita
plural
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiții
  • ‑ndrituiții
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitele
  • ‑ndrituitele
genitiv-dativ singular
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitului
  • ‑ndrituitului
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitei
  • ‑ndrituitei
plural
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiților
  • ‑ndrituiților
  • îndrituite
  • ‑ndrituite
  • îndrituitelor
  • ‑ndrituitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: îndritui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
 singular plural
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
 (să)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
 (să)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
 (să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
 (să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
 (să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
 (să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndrituiră
  • ‑ndrituiră
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
 singular plural
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
 (să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
 (să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
 (să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
 (să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
 (să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
 (să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndrituiră
  • ‑ndrituiră
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrituit, îndrituităadjectiv

  • 1. Îndreptățit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: îndreptățit
    • format_quote Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndritui DEX '98 DEX '09

îndritui, îndrituiescverb

  • 1. Îndreptăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndreptăți
    • format_quote Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374. DLRLC
etimologie:
  • În + drit + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.