6 definiții pentru îndrituit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. Îndreptățit. – V. îndritui.
îndrituit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: îndritui] (Rar) Îndreptățit (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. – V. îndritui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNDRITUIT, -Ă, îndrituiți, -te, adj. (Rar) Îndreptățit. Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDRITUIT adj. v. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îndrituit adj. v. FUNDAMENTAT. ÎNDREPTĂȚIT. ÎNTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SERIOS. TEMEINIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
îndrituit, îndrituităadjectiv
- 1. Îndreptățit. DEX '09 DLRLCsinonime: îndreptățit
- Brazda dintre sprîncene se șănțuise acum atît de adînc, încît amicul său... chiar că s-ar fi aflat îndrituit a crede că s-au abătut asupră-i toate urgiile biblice. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
-
etimologie:
- îndritui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.