2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRĂGOSTÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti; îndrăgire, înamorare. – V. îndrăgosti.

ÎNDRĂGOSTÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti; îndrăgire, înamorare. – V. îndrăgosti.

îndrăgostire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: îndrăgosti] 1 Îndrăgire. 2 Înamorare.

ÎNDRĂGOSTÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

îndrăgosti [At: ISPIRESCU, L. 184 / Pzi: -tesc / E: în- + dragoste] 1 vr A începe să iubească pe cineva Si: a se amoreza, a se înamora, (înv) a se îndrăguli. 2 vt (Nob) A iubi pe cineva. 3 vrr (Pop) A se iubi.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubești pe cineva; a se amoreza. Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184. ◊ (Rar, determinarea este introdusă prin prep. «cu») Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186. Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi, a îndrăgi. Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKi, O. I 35. Visul să mi se-mplinească, Puica să mă-ndrăgostească. TEODORESCU, P. P. 305.

A SE ÎNDRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se amoreza. ~ de cineva. /în + dragoste

A ÎNDRĂGOSTÍ ~ésc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste

îndrăgostì v. a prinde dragoste.

îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s’aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrăgostíre (rar) s. f., g.-d. art. îndrăgostírii

îndrăgostíre s. f., g.-d. art. îndrăgostírii

îndrăgostí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostéște, imperf. 3 sg. se îndrăgosteá; conj. prez. 3 se îndrăgosteáscă

îndrăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgostésc, imperf. 3 sg. îndrăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgosteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRĂGOSTÍRE s. (livr.) înamorare.

ÎNDRĂGOSTIRE s. (livr.) înamorare.

ÎNDRĂGOSTÍ vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

ÎNDRĂGOSTI vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

Intrare: îndrăgostire
îndrăgostire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăgostire
  • ‑ndrăgostire
  • îndrăgostirea
  • ‑ndrăgostirea
plural
  • îndrăgostiri
  • ‑ndrăgostiri
  • îndrăgostirile
  • ‑ndrăgostirile
genitiv-dativ singular
  • îndrăgostiri
  • ‑ndrăgostiri
  • îndrăgostirii
  • ‑ndrăgostirii
plural
  • îndrăgostiri
  • ‑ndrăgostiri
  • îndrăgostirilor
  • ‑ndrăgostirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndrăgosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndrăgosti
  • ‑ndrăgosti
  • îndrăgostire
  • ‑ndrăgostire
  • îndrăgostit
  • ‑ndrăgostit
  • îndrăgostitu‑
  • ‑ndrăgostitu‑
  • îndrăgostind
  • ‑ndrăgostind
  • îndrăgostindu‑
  • ‑ndrăgostindu‑
singular plural
  • îndrăgostește
  • ‑ndrăgostește
  • îndrăgostiți
  • ‑ndrăgostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrăgostesc
  • ‑ndrăgostesc
(să)
  • îndrăgostesc
  • ‑ndrăgostesc
  • îndrăgosteam
  • ‑ndrăgosteam
  • îndrăgostii
  • ‑ndrăgostii
  • îndrăgostisem
  • ‑ndrăgostisem
a II-a (tu)
  • îndrăgostești
  • ‑ndrăgostești
(să)
  • îndrăgostești
  • ‑ndrăgostești
  • îndrăgosteai
  • ‑ndrăgosteai
  • îndrăgostiși
  • ‑ndrăgostiși
  • îndrăgostiseși
  • ‑ndrăgostiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrăgostește
  • ‑ndrăgostește
(să)
  • îndrăgostească
  • ‑ndrăgostească
  • îndrăgostea
  • ‑ndrăgostea
  • îndrăgosti
  • ‑ndrăgosti
  • îndrăgostise
  • ‑ndrăgostise
plural I (noi)
  • îndrăgostim
  • ‑ndrăgostim
(să)
  • îndrăgostim
  • ‑ndrăgostim
  • îndrăgosteam
  • ‑ndrăgosteam
  • îndrăgostirăm
  • ‑ndrăgostirăm
  • îndrăgostiserăm
  • ‑ndrăgostiserăm
  • îndrăgostisem
  • ‑ndrăgostisem
a II-a (voi)
  • îndrăgostiți
  • ‑ndrăgostiți
(să)
  • îndrăgostiți
  • ‑ndrăgostiți
  • îndrăgosteați
  • ‑ndrăgosteați
  • îndrăgostirăți
  • ‑ndrăgostirăți
  • îndrăgostiserăți
  • ‑ndrăgostiserăți
  • îndrăgostiseți
  • ‑ndrăgostiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrăgostesc
  • ‑ndrăgostesc
(să)
  • îndrăgostească
  • ‑ndrăgostească
  • îndrăgosteau
  • ‑ndrăgosteau
  • îndrăgosti
  • ‑ndrăgosti
  • îndrăgostiseră
  • ‑ndrăgostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndrăgostire

etimologie:

  • vezi îndrăgosti
    surse: DEX '98 DEX '09

îndrăgosti îndrăgostire îndrăgostit

  • 1. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amoreza înamora 4 exemple
    exemple
    • Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23.
      surse: DLRLC
    • Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184.
      surse: DLRLC
    • Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186.
      surse: DLRLC
    • Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + dragoste
    surse: DEX '98 DEX '09