15 definiții pentru îndoielnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puțin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Șovăitor, nehotărât. [Pr.: -do-iel-] – Îndoială + suf. -nic sau îndoi + suf. -elnic.

ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puțin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Șovăitor, nehotărât. [Pr.: -do-iel-] – Îndoială + suf. -nic sau îndoi + suf. -elnic.

îndoielnic, ~ă a [At: CONACHI, P. 301 / P: ~iel-nic / Pl: ~ici, ~ice / E: îndoi + -elnic] 1 Care provoacă îndoială Si: îndoios (1). 2 Care nu poate fi primit ca sigur Si: discutabil, dubios, echivoc, îndoios (2). 3-4 Care (este sau) pare puțin probabil Si: îndoios (3-4), nesigur. 5 Care nu inspiră încredere Si: îndoios (5), necurat, suspect. 6 Șovăielnic.

ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -e, adj. 1. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios. Nimic nu putea fi tulbure și îndoielnic între ele. C. PETRESCU, C. V. 372. ♦ Care pare a avea două sensuri; echivoc. 2. Care pare puțin probabil; nesigur. Succes îndoielnic. 3. Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. O afacere îndoielnică. Un om cu trecut îndoielnic. Reputație îndoielnică.

ÎNDOIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care provoacă îndoieli; care dă de bănuit; suspect; echivoc; dubios. 2) Care pare puțin probabil; nesigur. 3) Care se îndoiește; cuprins de îndoieli; șovăitor; ezitant. Răspuns ~. [Sil. -do-iel-] /îndoială + suf. ~nic

îndoĭélnic, -ă adj. Dubios, îndoĭos, supus îndoĭeliĭ. Adv. A vorbi îndoĭelnic.

îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. îndoiélnică, pl. îndoiélnice

îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. sg. îndoiélnică, pl. îndoiélnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDOIÉLNIC adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor.

ÎNDOIÉLNIC adj. 1. v. dubios. 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală ~.) 3. v. nesigur.

ÎNDOIELNIC adj. 1. dubios, incert, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) indoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală ~.) 3. discutabil, incert, nesigur. (Rezultate ~.)

îndoielnic adj. v. EZITANT. FLUCTUANT. INDECIS. NEDECIS. NEHOTĂRÎT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.

Intrare: îndoielnic
îndoielnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoielnic
  • ‑ndoielnic
  • îndoielnicul
  • îndoielnicu‑
  • ‑ndoielnicul
  • ‑ndoielnicu‑
  • îndoielnică
  • ‑ndoielnică
  • îndoielnica
  • ‑ndoielnica
plural
  • îndoielnici
  • ‑ndoielnici
  • îndoielnicii
  • ‑ndoielnicii
  • îndoielnice
  • ‑ndoielnice
  • îndoielnicele
  • ‑ndoielnicele
genitiv-dativ singular
  • îndoielnic
  • ‑ndoielnic
  • îndoielnicului
  • ‑ndoielnicului
  • îndoielnice
  • ‑ndoielnice
  • îndoielnicei
  • ‑ndoielnicei
plural
  • îndoielnici
  • ‑ndoielnici
  • îndoielnicilor
  • ‑ndoielnicilor
  • îndoielnice
  • ‑ndoielnice
  • îndoielnicelor
  • ‑ndoielnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndoielnic

etimologie:

  • Îndoială + sufix -nic
    surse: DEX '09 DEX '98
  • îndoi + sufix -elnic.
    surse: DEX '09 DEX '98