2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDESÍRE s. f. Faptul de a (se) îndesi; sporire; desime. – V. îndesi.

ÎNDESÍRE s. f. Faptul de a (se) îndesi; sporire; desime. – V. îndesi.

îndesire2 sf [At: DA / Pl: ~ri / E: îndesi] 1 Sporire a desimii. 2 Repetare la intervale mai mici de timp. 3 Înmulțire.

ÎNDESÍRE s. f. Faptul de a (se) îndesi; înmulțire, sporire; desime. Deșertul nu se vede de atîta îndesire. CONACHI, P. 270.

ÎNDESÍ, îndesesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină mai des, mai compact. ♦ A (se) înmulți. – În + des.

ÎNDESÍ, îndesesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină mai des, mai compact. ♦ A (se) înmulți. – În + des.

îndesi2 vtr [At: DA / Pzi: ~sesc / E: în- + des] 1-2 (A face să devină sau) a deveni mai des, mai compact. 3-4 A (se) repeta la intervale mai mici de timp. 5-6 A (se) înmulți.

ÎNDESÍ, îndesesc, vb. IV. Refl. A deveni mai des, a se face mai compact; a deveni mai frecvent, a spori, a se înmulți. Mai în vale... florile se îndeseau. SADOVEANU, O. VIII 13. Timp de o lună, cît a stat în București, concertele se îndesiseră. BASSARABESCU, V. 10. Pădurea nu se mai gătește, de ce merge, de ce mai tare se-ndesește. ȘEZ. I 5. Umbra se-ndesește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Tranz. Codrul frunza-și îndesește. ALECSANDRI, P. P. 91. (Cu inversarea construcției) Dacă are de gînd a ne ospăta, după cum s-a hotărît, apoi să ne îndesească mai mult cu udeala. CREANGĂ, P. 258. ◊ Intranz. Măria-ta! Cu paharul îndesește Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186.

A ÎNDESÍ ~ésc tranz. A face să se îndesească. ◊ A o ~ (pe la cineva sau pe undeva) a trece sau a veni tot mai des (pe la cineva sau pe undeva). A o ~ (cu ceva) a face (ceva) tot mai des. /în + des

A SE ÎNDESÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A deveni mai des. Respirația s-a ~it. Plimbările se ~esc. Ploaia se ~ește. 2) (despre lichide) A deveni mai dens; a se îngroșa. 3) (despre mulțimi de persoane) A spori numeric; a se înmulți. Rândurile s-au ~it. /în + des

îndesésc v. tr. (d. des). Așez orĭ fac maĭ des (copaciĭ, soldațiĭ în coloană, atacurile, vizitele, prînzurile). V. răresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndesíre s. f., g.-d. art. îndesírii

îndesíre s. f., g.-d. art. îndesírii

îndesí (a ~) (a face să devină mai des) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndesésc, imperf. 3 sg. îndeseá; conj. prez. 3 îndeseáscă; ger. îndesínd

îndesí (a deveni sau a face să devină mai des) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndesésc, imperf. 3 sg. îndeseá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndeseáscă; ger. îndesínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDESÍ vb. a crește, a se îngroșa, a se înmulți, a spori. (Rândurile s-au ~.)

ÎNDESI vb. a crește, a se îngroșa, a se înmulți, a spori. (Rîndurile s-au ~.)

Intrare: îndesire
îndesire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndesire
  • ‑ndesire
  • îndesirea
  • ‑ndesirea
plural
  • îndesiri
  • ‑ndesiri
  • îndesirile
  • ‑ndesirile
genitiv-dativ singular
  • îndesiri
  • ‑ndesiri
  • îndesirii
  • ‑ndesirii
plural
  • îndesiri
  • ‑ndesiri
  • îndesirilor
  • ‑ndesirilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndesi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndesi
  • ‑ndesi
  • îndesire
  • ‑ndesire
  • îndesit
  • ‑ndesit
  • îndesitu‑
  • ‑ndesitu‑
  • îndesind
  • ‑ndesind
  • îndesindu‑
  • ‑ndesindu‑
singular plural
  • îndesește
  • ‑ndesește
  • îndesiți
  • ‑ndesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndesesc
  • ‑ndesesc
(să)
  • îndesesc
  • ‑ndesesc
  • îndeseam
  • ‑ndeseam
  • îndesii
  • ‑ndesii
  • îndesisem
  • ‑ndesisem
a II-a (tu)
  • îndesești
  • ‑ndesești
(să)
  • îndesești
  • ‑ndesești
  • îndeseai
  • ‑ndeseai
  • îndesiși
  • ‑ndesiși
  • îndesiseși
  • ‑ndesiseși
a III-a (el, ea)
  • îndesește
  • ‑ndesește
(să)
  • îndesească
  • ‑ndesească
  • îndesea
  • ‑ndesea
  • îndesi
  • ‑ndesi
  • îndesise
  • ‑ndesise
plural I (noi)
  • îndesim
  • ‑ndesim
(să)
  • îndesim
  • ‑ndesim
  • îndeseam
  • ‑ndeseam
  • îndesirăm
  • ‑ndesirăm
  • îndesiserăm
  • ‑ndesiserăm
  • îndesisem
  • ‑ndesisem
a II-a (voi)
  • îndesiți
  • ‑ndesiți
(să)
  • îndesiți
  • ‑ndesiți
  • îndeseați
  • ‑ndeseați
  • îndesirăți
  • ‑ndesirăți
  • îndesiserăți
  • ‑ndesiserăți
  • îndesiseți
  • ‑ndesiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndesesc
  • ‑ndesesc
(să)
  • îndesească
  • ‑ndesească
  • îndeseau
  • ‑ndeseau
  • îndesi
  • ‑ndesi
  • îndesiseră
  • ‑ndesiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndesire

etimologie:

  • vezi îndesi
    surse: DEX '98 DEX '09

îndesi îndesire îndesit

  • 1. A deveni sau a face să devină mai des, mai compact.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spori (vb.) antonime: rări attach_file 6 exemple
    exemple
    • Mai în vale... florile se îndeseau. SADOVEANU, O. VIII 13.
      surse: DLRLC
    • Pădurea nu se mai gătește, de ce merge, de ce mai tare se-ndesește. ȘEZ. I 5.
      surse: DLRLC
    • Umbra se-ndesește. TEODORESCU, P. P. 491.
      surse: DLRLC
    • Codrul frunza-și îndesește. ALECSANDRI, P. P. 91.
      surse: DLRLC
    • Dacă are de gînd a ne ospăta, după cum s-a hotărît, apoi să ne îndesească mai mult cu udeala. CREANGĂ, P. 258.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Măria-ta! Cu paharul îndesește Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) înmulți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înmulți attach_file un exemplu
      exemple
      • Timp de o lună, cît a stat în București, concertele se îndesiseră. BASSARABESCU, V. 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + des
    surse: DEX '98 DEX '09