2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDÉMN, îndemnuri, s. n. Faptul de a îndemna. ♦ Ceea ce stimulează la o acțiune; imbold, impuls, stimulent. ◊ Loc. prep. Din (sau la, prin) îndemnul... = îndemnat fiind de..., la stăruința... – Din îndemna (derivat regresiv).

ÎNDÉMN, îndemnuri, s. n. Faptul de a îndemna. ♦ Ceea ce stimulează la o acțiune; imbold, impuls, stimulent. ◊ Loc. prep. Din (sau la, prin) îndemnul... = îndemnat fiind de..., la stăruința... – Din îndemna (derivat regresiv).

îndemn sn [At: DOSOFTEI, V. S. 144/2 / Pl: ~uri / E: îndemna] 1 (Îvp) Mânare a unui animal. 2 Ceea ce stimulează pe cineva la o acțiune Si: imbold, impuls, stimulent. 3 Pornire lăuntrică. 4 (Îlpp) Din (sau la, prin) ~ul Încurajat fiind de... 5 (Îal) La insistența... 6 (Înv) Curaj de a face un anumit lucru. 7 Încurajare.

ÎNDÉMN, îndemnuri, s. n. Stimulent, îmboldire, chemare, imbold. Se vedea steagul pînă departe-n cîmp, încît oamenii privindu-l simțeau cum crește în ei un îndemn... simțeau puterea clasei muncitoare din toată lumea. CAMILAR, TEM. 233. Și tot așa, cu popasuri dese, cu îndemnuri, ajung pe culme. AGÎRBICEANU, S. P. 70. Îndemnul tinereții tale Ascultă-l. VLAHUȚĂ, P. 126. Multă mîngîiere A dat nenorocirii frumosul tău îndemn! NEGRUZZI, S. II 35. ◊ Loc. prep. Din (sau la, prin) îndemnul... = îndemnat fiind de..., îmboldit de..., la stăruința... Ș-acum... se amestecă iar în trebile țării din îndemnul muierii lui Irimia. SADOVEANU, O. VII 8. Prin îndemnul său, ce mai de pomi s-au pus în ținterim! CREANGĂ, A. 2.

ÎNDÉMN ~uri n. 1) Chemare la o acțiune. ~ la masă.La (sau din) ~ul cuiva fiind îndemnat de cineva. Din (sau prin) ~ul propriu din proprie inițiativă. Din ~ul inimii dintr-o sinceră pornire internă. 2) Factor ce îndeamnă la o acțiune; imbold; impuls; stimulent. /v. a îndemna

2) îndémn, a v. tr. (d. lat. *indémino, -áre, a mîna de acolo, a mișca din loc, d. mĭnare, a mîna; fr. emmener. – Îndeamnă, să îndemne). Sfătuĭesc, determin, hotărăsc: eŭ l-am îndemnat să vie, și a venit. Îndemn boiĭ, caiĭ să meargă, îĭ mîn cu vorba. V. intr. Încep și continuŭ: îndemnară la drum și ajunseră. V. refl. Prind curaj, mă încurajez în tovărășie cu altu: cînd îs cu el împreună, mă îndemn la lucru și lucrez maĭ cu spor; cînd îs doĭ caĭ la căruță, se îndeamnă unu pe altu la mers.

1) îndémn n., pl. urĭ (d. îndemn 2). Impuls, îmboldire, tragere de inimă: unde nu-ĭ îndemn, nu se lucrează cu spor.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul. 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. – Lat. *indeminare.

îndemna [At: CORESI, EV. 13/33 / Pzi: îndemn, (înv) ~nez / E: ml *indeminare] 1-2 vt A sili un animal (să pornească sau) să meargă mai repede. 3 vi (Reg; d. animale) A se sili la drum, a înainta trăgând. 4 vt A convinge pe cineva să facă un lucru Si: a impulsiona, a încuraja (3), a stimula. 5 vt (Înv) A îmbia. 6 vr (Pop) A se hotărî la o acțiune, a se apuca de ceva în urma unei stimulări Si: a se decide. 7 vrr (Rar) A se lua la întrecere, îmboldindu-se reciproc. 8 vt A chema la o acțiune. 9 vt (Pgn) A constrânge 10 vt (Înv) A provoca. 11 vr (Reg) A se simți atras de ceva. 12 vr (Reg) A se deda la ceva. 13 vr (Reg) A se obișnui cu ceva.

ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de un infinitiv, un conjunctiv ori un substantiv precedat de prep. «la») 1. A îmboldi, a stimula, a da îndemn, a chema la acțiune. Te îndemn însă a scrie memoriul vieții tale. EMINESCU, N. 61. Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80. Toți... îndemnară pe Mihai ca să țină domnia acestei țări. BĂLCESCU, O. II 270. ♦ A îmbia. Cerul se vedea albastru și ne îndemna afară. C. PETRESCU, S. 65. Susurul apei parcă te îndemna la somn. ISPIRESCU, L. 230. ♦ Refl. A se apuca de ceva (în urma unui imbold), a se hotărî la ceva, a porni sau a începe un lucru, o acțiune. Nu se prea îndemna la lucru. RETEGANUL, P. V 3. Mai pe urmă mi se îndemnă, frate, la rachie și bău tot ce-au avut. ȘEZ. I 276. Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat. TEODORESCU, P. P. 426. ♦ Refl. reciproc. Fig. A se lua la întrecere, a se îmboldi. Apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 160. 2. (Cu privire la animale) A sili să pornească sau să meargă mai repede. Țăranul îndemnă boii și carul porni, scîrțîind, de-a lungul malului nisipos. DUNĂREANU, CH. 99. Cînta, să-ndemne roibul să facă pas mai iute. COȘBUC, P. II 95. Călărețul... își îndeamnă calul inundat de spume. ALECSANDRI, P. III 151. ♦ Intranz. (Regional, ca îmboldire adresată vitelor) A se sili la drum, a înainta trăgînd. Hi! zmeoaicele tatii, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119.

A ÎNDEMNÁ îndémn 1. tranz. 1) (persoane) A determina prin îndemnuri (să efectueze o acțiune); a îmboldi; a impresiona. ~ la lucru. 2) (animale) A impune (prin îmboldire, strigăte, șuierături) să pornească din loc sau să meargă mai repede. ~ caii. 2. intranz. (despre animale folosite ca forță de tracțiune) A merge mai repede; a da zor; a grăbi. ~ un animal la mers. /<lat. indeminare

A SE ÎNDEMNÁ mă îndémn intranz. (despre ființe) A se lua la întrecere (unul cu altul) (stimulându-se reciproc). ~ la fugă. /<lat. indeminare

îndemnà v. 1. a îmboldi, a grăbi să meargă: îndemnați înainte! CR.; 2. a împinge la, a excita; 3. fig. a sfătui. [Lat. INDE și MINARI, a îmboldi].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndemná (a ~) vb., ind. prez. 3 îndeámnă

îndemná vb., ind. prez. 1 sg. îndémn, 3 sg. și pl. îndeámnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDÉMN s. 1. v. imbold. 2. v. sfat.

ÎNDEMN s. 1. imbold, impuls, pornire, stimul, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.) 2. îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă, (pop.) învăț, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate ~.)

arată toate definițiile

Intrare: îndemn
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemn
  • ‑ndemn
  • îndemnul
  • îndemnu‑
  • ‑ndemnul
  • ‑ndemnu‑
plural
  • îndemnuri
  • ‑ndemnuri
  • îndemnurile
  • ‑ndemnurile
genitiv-dativ singular
  • îndemn
  • ‑ndemn
  • îndemnului
  • ‑ndemnului
plural
  • îndemnuri
  • ‑ndemnuri
  • îndemnurilor
  • ‑ndemnurilor
vocativ singular
plural
Intrare: îndemna
verb (VT25)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndemna
  • ‑ndemna
  • îndemnare
  • ‑ndemnare
  • îndemnat
  • ‑ndemnat
  • îndemnatu‑
  • ‑ndemnatu‑
  • îndemnând
  • ‑ndemnând
  • îndemnându‑
  • ‑ndemnându‑
singular plural
  • îndeamnă
  • ‑ndeamnă
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndemn
  • ‑ndemn
(să)
  • îndemn
  • ‑ndemn
  • îndemnam
  • ‑ndemnam
  • îndemnai
  • ‑ndemnai
  • îndemnasem
  • ‑ndemnasem
a II-a (tu)
  • îndemni
  • ‑ndemni
(să)
  • îndemni
  • ‑ndemni
  • îndemnai
  • ‑ndemnai
  • îndemnași
  • ‑ndemnași
  • îndemnaseși
  • ‑ndemnaseși
a III-a (el, ea)
  • îndeamnă
  • ‑ndeamnă
(să)
  • îndemne
  • ‑ndemne
  • îndemna
  • ‑ndemna
  • îndemnă
  • ‑ndemnă
  • îndemnase
  • ‑ndemnase
plural I (noi)
  • îndemnăm
  • ‑ndemnăm
(să)
  • îndemnăm
  • ‑ndemnăm
  • îndemnam
  • ‑ndemnam
  • îndemnarăm
  • ‑ndemnarăm
  • îndemnaserăm
  • ‑ndemnaserăm
  • îndemnasem
  • ‑ndemnasem
a II-a (voi)
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
(să)
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
  • îndemnați
  • ‑ndemnați
  • îndemnarăți
  • ‑ndemnarăți
  • îndemnaserăți
  • ‑ndemnaserăți
  • îndemnaseți
  • ‑ndemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndeamnă
  • ‑ndeamnă
(să)
  • îndemne
  • ‑ndemne
  • îndemnau
  • ‑ndemnau
  • îndemna
  • ‑ndemna
  • îndemnaseră
  • ‑ndemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndemn

  • 1. Faptul de a îndemna.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Ceea ce stimulează la o acțiune.
      exemple
      • Se vedea steagul pînă departe-n cîmp, încît oamenii privindu-l simțeau cum crește în ei un îndemn... simțeau puterea clasei muncitoare din toată lumea. CAMILAR, TEM. 233.
        surse: DLRLC
      • Și tot așa, cu popasuri dese, cu îndemnuri, ajung pe culme. AGÎRBICEANU, S. P. 70.
        surse: DLRLC
      • Îndemnul tinereții tale Ascultă-l. VLAHUȚĂ, P. 126.
        surse: DLRLC
      • Multă mîngîiere A dat nenorocirii frumosul tău îndemn! NEGRUZZI, S. II 35.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune prepozițională Din (sau la, prin) îndemnul... = îndemnat fiind de..., la stăruința...
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Ș-acum... se amestecă iar în trebile țării din îndemnul muierii lui Irimia. SADOVEANU, O. VII 8.
          surse: DLRLC
        • Prin îndemnul său, ce mai de pomi s-au pus în ținterim! CREANGĂ, A. 2.
          surse: DLRLC

etimologie:

îndemna îndemnare

  • 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune.
    exemple
    • Te îndemn însă a scrie memoriul vieții tale. EMINESCU, N. 61.
      surse: DLRLC
    • Scopul lui era să îndemne pe artiști și să formeze gustul publicului. GHICA, S. A. 80.
      surse: DLRLC
    • Toți... îndemnară pe Mihai ca să țină domnia acestei țări. BĂLCESCU, O. II 270.
      surse: DLRLC
    • Cerul se vedea albastru și ne îndemna afară. C. PETRESCU, S. 65.
      surse: DLRLC
    • Susurul apei parcă te îndemna la somn. ISPIRESCU, L. 230.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nu se prea îndemna la lucru. RETEGANUL, P. V 3.
        surse: DLRLC
      • Mai pe urmă mi se îndemnă, frate, la rachie și bău tot ce-au avut. ȘEZ. I 276.
        surse: DLRLC
      • Tu te-ai îndemnat De m-ai întrebat. TEODORESCU, P. P. 426.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv reciproc figurat A se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Apele încep să se smulgă din moliciunea lutului, o undă se îndeamnă cu alta, pînă ce tot rîul se dislocă și pornește la vale. BOGZA, C. O. 160.
        surse: DLRLC
  • 2. A sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Țăranul îndemnă boii și carul porni, scîrțîind, de-a lungul malului nisipos. DUNĂREANU, CH. 99.
      surse: DLRLC
    • Cînta, să-ndemne roibul să facă pas mai iute. COȘBUC, P. II 95.
      surse: DLRLC
    • Călărețul... își îndeamnă calul inundat de spume. ALECSANDRI, P. III 151.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv regional (Despre animale) A se sili la drum, a înainta trăgând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Hi! zmeoaicele tatii, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119.
        surse: DLRLC

etimologie: