îndelete [At: DOSOFTEI, V. S. 183/2 / E: în + de + lete] 1 av (Îlav) Pe ~ Fără grabă. 2 av (Reg; îal) De bunăvoie. 3 sn (Reg; îlav) Cu ~tul Cu încetul. 4 av (Trs) Pregătit. 5 sf (Înv) Răgaz. 6 sf (Înv) Motiv.

ÎNDELÉTE adv. Cu încetul, fără grabă, fără zor; nepripit, nesilit. El povesti îndelete moșului, cum muncește, cum aleargă și cum toate se duc ca apa pe vad. VISSARION, B. 105. Au băut fiecare îndelete cîte cinci-șase bărdace. CARAGIALE, O. III 80. ◊ (Mai ales precedat de prep. «pe») Mergeau pe îndelete și căscau ochii prin toate locurile. PAS, Z. I 258. Oanea se opri deodată înlemnit, luă pe îndelete pușca din spate și ochi. AGÎRBICEANU, S. P. 15. Titu Herdelea îi povesti apoi pe îndelete cum a debarcat în capitală. REBREANU, R. I 21. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47.

ÎNDELÉTE adv. Fără grabă; încet; în voie. ◊ Pe ~ cu încetul, fără pripă. /în + de + reg. lete

îndelete (pe) adv. cu timpul îndestul, fără grabă: a lucra pe îndelete. [Slav. DĬELATELĬ, lucrător (din DĬELO, lucru)].

îndeléte saŭ pe îndeléte adv. (d. în, de și lete. V. lete). În voĭe, încet, fără zor: a lucra pe îndelete. Trans. A avea ceva îndelete, a avea ceva la’ndemînă. Vechĭ (Dos.). S. f. fără pl. Răgaz, timp liber.

îndelete (pe ~)/(în tempo rapid) pe-ndelete loc. adv.

îndeléte adv.

îndelete (în expresia pe îndelete).

pe îndelete (tempo lent)/pe-ndelete (tempo rapid) loc. adv.

pe-ndelete v. pe îndelete

pe îndeléte (tempo lent)/pe-ndeléte (tempo rapid) loc. adv.

pe îndelete.

îndeléte adv. – 1. Alene, cu încetul, fără grabă. – 2. La îndemînă, comod. – 3. (Înv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. lĕto „timp”, cf. leat, cu pref. înde- (Pușcariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai puțin probabilă este der. din alb. letë „ușor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil să aibă în vedere o compunere a lui lĕto cu de-, și ca adăugarea tîrzie a lui în-, căci circulă încă der. deletnic, adj. (pregătit; iscusit), cu var. mai rară îndeletnic; cf. (în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și trece vremea; a se dedica).

ÎNDELETE, munt., 1585 (Sd V 173); – moșier (Fil; 16 B IV 139), < adv.

Ex commodo (lat. „comod, pe îndelete”).