2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndelete [At: DOSOFTEI, V. S. 183/2 / E: în + de + lete] 1 av (Îlav) Pe ~ Fără grabă. 2 av (Reg; îal) De bunăvoie. 3 sn (Reg; îlav) Cu ~tul Cu încetul. 4 av (Trs) Pregătit. 5 sf (Înv) Răgaz. 6 sf (Înv) Motiv.

ÎNDELÉTE adv. (Mai ales în forma pe îndelete) Cu încetul, fără grabă. – În + de4 + lete (reg. „timp liber, liniște”, et. nec.).

ÎNDELÉTE adv. (Mai ales în forma pe îndelete) Cu încetul, fără grabă. – În + de4 + lete (reg. „timp liber, liniște”, et. nec.).

ÎNDELÉTE adv. Cu încetul, fără grabă, fără zor; nepripit, nesilit. El povesti îndelete moșului, cum muncește, cum aleargă și cum toate se duc ca apa pe vad. VISSARION, B. 105. Au băut fiecare îndelete cîte cinci-șase bărdace. CARAGIALE, O. III 80. ◊ (Mai ales precedat de prep. «pe») Mergeau pe îndelete și căscau ochii prin toate locurile. PAS, Z. I 258. Oanea se opri deodată înlemnit, luă pe îndelete pușca din spate și ochi. AGÎRBICEANU, S. P. 15. Titu Herdelea îi povesti apoi pe îndelete cum a debarcat în capitală. REBREANU, R. I 21. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47.

ÎNDELÉTE adv. Fără grabă; încet; în voie. ◊ Pe ~ cu încetul, fără pripă. /în + de + reg. lete

îndelete (pe) adv. cu timpul îndestul, fără grabă: a lucra pe îndelete. [Slav. DĬELATELĬ, lucrător (din DĬELO, lucru)].

îndeléte saŭ pe îndeléte adv. (d. în, de și lete. V. lete). În voĭe, încet, fără zor: a lucra pe îndelete. Trans. A avea ceva îndelete, a avea ceva la’ndemînă. Vechĭ (Dos.). S. f. fără pl. Răgaz, timp liber.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pe îndeléte (tempo lent)/pe-ndeléte (tempo rapid) loc. adv.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndeléte adv.1. Alene, cu încetul, fără grabă. – 2. La îndemînă, comod. – 3. (Înv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. lĕto „timp”, cf. leat, cu pref. înde- (Pușcariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai puțin probabilă este der. din alb. letë „ușor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil să aibă în vedere o compunere a lui lĕto cu de-, și ca adăugarea tîrzie a lui în-, căci circulă încă der. deletnic, adj. (pregătit; iscusit), cu var. mai rară îndeletnic; cf. (în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și trece vremea; a se dedica).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNDELETE, munt., 1585 (Sd V 173); – moșier (Fil; 16 B IV 139), < adv.

Intrare: îndelete
îndelete adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • îndelete
  • ‑ndelete
Intrare: Îndelete
Îndelete nume propriu
nume propriu (I3)
  • Îndelete
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndelete

  • 1. (Mai ales în forma pe îndelete) Cu încetul, fără grabă; nepripit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nesilit încet (adv.) 6 exemple
    exemple
    • El povesti îndelete moșului, cum muncește, cum aleargă și cum toate se duc ca apa pe vad. VISSARION, B. 105.
      surse: DLRLC
    • Au băut fiecare îndelete cîte cinci-șase bărdace. CARAGIALE, O. III 80.
      surse: DLRLC
    • Mergeau pe îndelete și căscau ochii prin toate locurile. PAS, Z. I 258.
      surse: DLRLC
    • Oanea se opri deodată înlemnit, luă pe îndelete pușca din spate și ochi. AGÎRBICEANU, S. P. 15.
      surse: DLRLC
    • Titu Herdelea îi povesti apoi pe îndelete cum a debarcat în capitală. REBREANU, R. I 21.
      surse: DLRLC
    • Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + de (1.) + lete (regional „timp liber, liniște”, etimologie necunoscută).
    surse: DEX '09 DEX '98