2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDATORÁT, -Ă, îndatorați, -te, adj. 1. Dator (cu bani). 2. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva. [Var.: îndatorít, -ă adj.] – V. îndatora.

ÎNDATORÁT, -Ă, îndatorați, -te, adj. 1. Dator (cu bani). 2. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva. [Var.: îndatorít, -ă adj.] – V. îndatora.

îndatorat, ~ă a [At: DA / V: ~rit / Pl: ~iți, ~e / E: îndatora] (D. oameni) 1 Care este dator cuiva cu ceva. 2 Obligat la ceva. 3 Recunoscător pentru ceva

ÎNDATORÁT, -Ă, îndatorați, -te, adj. 1. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva. I-am rămas îndatorat pentru binele pe care mi l-a făcut. 2. Care s-a împrumutat de la cineva, care este dator cuiva (cu o sumă de bani). – Variantă: îndatorít,-ă (RUSSO, O. A. 98) adj.

ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator.

ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndatorí vb. IV] – În + dator.

ÎNDATORÍ vb. IV v. îndatora.

ÎNDATORÍ vb. IV v. îndatora.

ÎNDATORÍ vb. IV v. îndatora.

ÎNDATORÍT, -Ă adj. v. îndatorat.

ÎNDATORÍT, -Ă adj. v. îndatorat.

ÎNDATORÍT, -Ă adj. v. îndatorat.

îndatora [At: PRAV MOLD. 28 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: în- + dator] 1 vt A impune o datorie Si: a obliga. 2 vt A obliga pe cineva la recunoștiință printr-un ajutor dat la nevoie. 3 vr A face datorii Si: a se împrumuta. 4 vr (Pex) A se încurca în datorii. 5 vt A da un bun gaj în schimbul unui împrumut. 6 vr (Înv) A-și lua angajamentul de a împlini un anumit lucru.

îndatori v vz îndatora

îndatorit, ~ă a vz îndatorat

ÎNDATORÁ, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A face (cuiva) un bine, a ajuta (pe cineva); a obliga la recunoștință. Îți mulțumesc încă o dată că m-ai îndatorat la nevoie. CARAGIALE, O. VII 167. Fie, cum vrei, eu cătam să te îndatorez. ALECSANDRI, T. I 449. Asta vorbă prea mult îl îndatora. PANN, P. V. II 56. 2. Tranz. A constrînge pe cineva la ceva; a impune ca o datorie, a obliga. Vezi că atîta cît ai înfăptuit, te îndatorează să-nfăptuiești mai mult? PAS, Z. I 11. Lucrările... la care mă îndatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI, S. I 220. Îl îndatoră să-i spuie tot adevărul. GORJAN, H. I 6. 3. Refl. A face datorii, a se încurca în datorii; a se împrumuta. Nu-i place să se îndatoreze.Tranz. (Cu privire la bunuri materiale) A pune în gaj sau ca amanet pentru o sumă de bani. V. ipoteca. A îndatorat casele. – Variantă: îndatorí, îndatoresc (CREANGĂ, O. A. 182, ALECSANDRI, T. I 225, NEGRUZZI, S. II 156), vb. IV.

A ÎNDATORÁ ~éz tranz. 1) A obliga moral la recunoștință. Prietenia mă ~ează. 2) (persoane) A sili pe baza unei obligații. Regula ~ează. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garanție în schimbul unui împrumut. 4) A face să se îndatoreze; a face dator. /în + dator

A SE ÎNDATORÁ mă ~éz intranz. A intra în datorii; a deveni dator. /în + dator

A ÎNDATORÍ ~ésc tranz. pop. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. /în + dator

A SE ÎNDATORÍ mă ~éz intranz. v. A SE ÎNDATORA. /în + dator

îndatorà, îndatorì v. 1. a (se) lega prin constrângere, prin datorie: cine te îndatorează să primești? 2. a face datorii, a se împrumuta: mam îndatorat până în gât; 3. fig. a face cuiva servicii: la îndatorat mult. [V. dator].

îndatorésc și -éz v. tr. (d. dator). Fac dator (Rar). Oblig cu sila orĭ oblig pin politeță, pin vre-un serviciŭ: acest om m’a îndatorat foarte mult ajutîndu-mă să-mĭ ridic trăsura răsturnată în șanț. V. refl. Fac datoriĭ, îs dator: m’am îndatorat pînă’n gît. Rămîn obligat față de cineva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndatorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndatoreáză; ger. îndatorấnd

îndatorá vb., ind. prez. 1 sg. îndatoréz, 3 sg. și pl. îndatoreáză; ger. îndatorând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDATORÁT adj. 1. v. dator. 2. v. obligat.

arată toate definițiile

Intrare: îndatorat
îndatorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndatorat
  • ‑ndatorat
  • îndatoratul
  • îndatoratu‑
  • ‑ndatoratul
  • ‑ndatoratu‑
  • îndatora
  • ‑ndatora
  • îndatorata
  • ‑ndatorata
plural
  • îndatorați
  • ‑ndatorați
  • îndatorații
  • ‑ndatorații
  • îndatorate
  • ‑ndatorate
  • îndatoratele
  • ‑ndatoratele
genitiv-dativ singular
  • îndatorat
  • ‑ndatorat
  • îndatoratului
  • ‑ndatoratului
  • îndatorate
  • ‑ndatorate
  • îndatoratei
  • ‑ndatoratei
plural
  • îndatorați
  • ‑ndatorați
  • îndatoraților
  • ‑ndatoraților
  • îndatorate
  • ‑ndatorate
  • îndatoratelor
  • ‑ndatoratelor
vocativ singular
plural
îndatorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndatorit
  • ‑ndatorit
  • îndatoritul
  • îndatoritu‑
  • ‑ndatoritul
  • ‑ndatoritu‑
  • îndatori
  • ‑ndatori
  • îndatorita
  • ‑ndatorita
plural
  • îndatoriți
  • ‑ndatoriți
  • îndatoriții
  • ‑ndatoriții
  • îndatorite
  • ‑ndatorite
  • îndatoritele
  • ‑ndatoritele
genitiv-dativ singular
  • îndatorit
  • ‑ndatorit
  • îndatoritului
  • ‑ndatoritului
  • îndatorite
  • ‑ndatorite
  • îndatoritei
  • ‑ndatoritei
plural
  • îndatoriți
  • ‑ndatoriți
  • îndatoriților
  • ‑ndatoriților
  • îndatorite
  • ‑ndatorite
  • îndatoritelor
  • ‑ndatoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: îndatora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndatora
  • ‑ndatora
  • îndatorare
  • ‑ndatorare
  • îndatorat
  • ‑ndatorat
  • îndatoratu‑
  • ‑ndatoratu‑
  • îndatorând
  • ‑ndatorând
  • îndatorându‑
  • ‑ndatorându‑
singular plural
  • îndatorea
  • ‑ndatorea
  • îndatorați
  • ‑ndatorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndatorez
  • ‑ndatorez
(să)
  • îndatorez
  • ‑ndatorez
  • îndatoram
  • ‑ndatoram
  • îndatorai
  • ‑ndatorai
  • îndatorasem
  • ‑ndatorasem
a II-a (tu)
  • îndatorezi
  • ‑ndatorezi
(să)
  • îndatorezi
  • ‑ndatorezi
  • îndatorai
  • ‑ndatorai
  • îndatorași
  • ‑ndatorași
  • îndatoraseși
  • ‑ndatoraseși
a III-a (el, ea)
  • îndatorea
  • ‑ndatorea
(să)
  • îndatoreze
  • ‑ndatoreze
  • îndatora
  • ‑ndatora
  • îndatoră
  • ‑ndatoră
  • îndatorase
  • ‑ndatorase
plural I (noi)
  • îndatorăm
  • ‑ndatorăm
(să)
  • îndatorăm
  • ‑ndatorăm
  • îndatoram
  • ‑ndatoram
  • îndatorarăm
  • ‑ndatorarăm
  • îndatoraserăm
  • ‑ndatoraserăm
  • îndatorasem
  • ‑ndatorasem
a II-a (voi)
  • îndatorați
  • ‑ndatorați
(să)
  • îndatorați
  • ‑ndatorați
  • îndatorați
  • ‑ndatorați
  • îndatorarăți
  • ‑ndatorarăți
  • îndatoraserăți
  • ‑ndatoraserăți
  • îndatoraseți
  • ‑ndatoraseți
a III-a (ei, ele)
  • îndatorea
  • ‑ndatorea
(să)
  • îndatoreze
  • ‑ndatoreze
  • îndatorau
  • ‑ndatorau
  • îndatora
  • ‑ndatora
  • îndatoraseră
  • ‑ndatoraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndatori
  • ‑ndatori
  • îndatorire
  • ‑ndatorire
  • îndatorit
  • ‑ndatorit
  • îndatoritu‑
  • ‑ndatoritu‑
  • îndatorind
  • ‑ndatorind
  • îndatorindu‑
  • ‑ndatorindu‑
singular plural
  • îndatorește
  • ‑ndatorește
  • îndatoriți
  • ‑ndatoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndatoresc
  • ‑ndatoresc
(să)
  • îndatoresc
  • ‑ndatoresc
  • îndatoream
  • ‑ndatoream
  • îndatorii
  • ‑ndatorii
  • îndatorisem
  • ‑ndatorisem
a II-a (tu)
  • îndatorești
  • ‑ndatorești
(să)
  • îndatorești
  • ‑ndatorești
  • îndatoreai
  • ‑ndatoreai
  • îndatoriși
  • ‑ndatoriși
  • îndatoriseși
  • ‑ndatoriseși
a III-a (el, ea)
  • îndatorește
  • ‑ndatorește
(să)
  • îndatorească
  • ‑ndatorească
  • îndatorea
  • ‑ndatorea
  • îndatori
  • ‑ndatori
  • îndatorise
  • ‑ndatorise
plural I (noi)
  • îndatorim
  • ‑ndatorim
(să)
  • îndatorim
  • ‑ndatorim
  • îndatoream
  • ‑ndatoream
  • îndatorirăm
  • ‑ndatorirăm
  • îndatoriserăm
  • ‑ndatoriserăm
  • îndatorisem
  • ‑ndatorisem
a II-a (voi)
  • îndatoriți
  • ‑ndatoriți
(să)
  • îndatoriți
  • ‑ndatoriți
  • îndatoreați
  • ‑ndatoreați
  • îndatorirăți
  • ‑ndatorirăți
  • îndatoriserăți
  • ‑ndatoriserăți
  • îndatoriseți
  • ‑ndatoriseți
a III-a (ei, ele)
  • îndatoresc
  • ‑ndatoresc
(să)
  • îndatorească
  • ‑ndatorească
  • îndatoreau
  • ‑ndatoreau
  • îndatori
  • ‑ndatori
  • îndatoriseră
  • ‑ndatoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndatorat îndatorit

  • 1. Dator (cu bani).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dator
  • 2. Obligat la ceva, recunoscător pentru ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: obligat recunoscător un exemplu
    exemple
    • I-am rămas îndatorat pentru binele pe care mi l-a făcut.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndatora
    surse: DEX '98 DEX '09

îndatora îndatorat îndatorire îndatori îndatorit

  • 1. tranzitiv A obliga, a impune ca o datorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constrânge impune obliga 3 exemple
    exemple
    • Vezi că atîta cît ai înfăptuit, te îndatorează să-nfăptuiești mai mult? PAS, Z. I 11.
      surse: DLRLC
    • Lucrările... la care mă îndatora sarcina mea de deputat. NEGRUZZI, S. I 220.
      surse: DLRLC
    • Îl îndatoră să-i spuie tot adevărul. GORJAN, H. I 6.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Îți mulțumesc încă o dată că m-ai îndatorat la nevoie. CARAGIALE, O. VII 167.
      surse: DLRLC
    • Fie, cum vrei, eu cătam să te îndatorez. ALECSANDRI, T. I 449.
      surse: DLRLC
    • Asta vorbă prea mult îl îndatora. PANN, P. V. II 56.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împrumuta un exemplu
    exemple
    • Nu-i place să se îndatoreze.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A îndatorat casele.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + dator
    surse: DEX '98 DEX '09