15 definiții pentru încurcătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc. ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.

încurcătu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 183/2 / Pl: ~ri / E: încurca + ~(ă)tură] 1 Amestecătură de fire, de ață etc. Si: (înv) încurcală (1). 2 (Med; pop; îs) ~ de mațe Ocluzie intestinală. 3 Situație complicată, neplăcută. 4 Necaz. 5 (Rar) Confuzie. 6 (Îe) Din ~ în împleticire Dintr-o situație rea în alta și mai rea. 7 (Îe) A pune pe cineva în ~ A pune pe cineva într-o situație din care nu mai știe cum să iasă. 8 (Fig) Jenă. 9 (Fig) Tulburare. 10 (Rar) Legătură amoroasă. 11 (Înv) Uneltire.

ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.

ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Situație încurcată, complicată, neplăcută; belea, bucluc. Ce încurcătură iese dintr-o vorbă aruncată. REBREANU, R. I 109. Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. Ce ciudată întrebare! Ce ciudată-ncurcătură! CONACHI, P. 274. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune (pe cineva) într-o situație grea. 2. Amestecătură, încîlcire. Aleg vînatul de prin încurcăturile ațelor și-l pun în traistele pentru pește. ȘEZ. IV 115. ◊ Fig. În urmă-i rămăsese încurcătura de glasuri și rîsete. DUMITRIU, N. 262. ◊ (Med. pop.) Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. 3. Jenă, tulburare. Titu văzu încurcătura lin și avu un cuțit în inimă. REBREANU, R. I 155.

ÎNCURCĂTÚRĂ ~i f. 1) Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc. În ce ~ am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + suf. ~ătură

încurcătură f. rezultatul încurcării; complicațiune, confuziune.

îmcurcătúră f., pl. ĭ. Încurcală, complicațiune, dezordine, confuziune: căderea uneĭ ploĭ produsese mare îmcurcătură la sărbare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încurcătu s. f., g.-d. art. încurcăturii; pl. încurcături

încurcătúră s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCURCĂTÚRĂ s. 1. v. încâlcitură. 2. v. amestecătură. 3. v. babilonie. 4. v. complicație. 5. v. confuzie. 6. v. dezorientare. 7. v. necaz. 8. v. pățanie. 9. v. impas. 10. v. jenă.

ÎNCURCĂTU s. 1. încîlcitură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. amestecătură, încîlceală, încîlcire, încîlcitură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.) 3. babilonie, dezordine, haos, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (Nu te mai poți descurca în ~ asta.) 4. complicație, încîlceală. (S-a ivit o ~ în rezolvarea problemei.) 5. confuzie, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală. (S-a produs o ~.) 6. derută, descumpănire, dezorientare, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Starea de ~ a cuiva.) 7. belea, bucluc, dandana, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (A dat de o mare ~.) 8. pățanie, poznă, (pop. și fam.) tărășenie, (fam.) comedie, dandana, istorie. (Ce ~ a avut de trăit!) 9. dificultate, impas, (fig.) strîmtoare, (înv. și pop. fig.) strîmtorare, strîmtoreală, (înv. fig.) strîmtură, strînsoare. (Scoate-l din ~.) 10. jenă, (înv.) stenahorie. (~ financiară.)

ÎNCURCĂTURĂ DE MÁȚE s. v. ileus, ocluziune intestinală.

încurcătură de mațe s. v. ILEUS. OCLUZIE INTESTINALĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a scoate (pe cineva) din încurcătură expr. a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație dificilă.

încurcătură de mațe expr. (pop.) ocluzie intestinală.

Intrare: încurcătură
încurcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurcătu
  • ‑ncurcătu
  • încurcătura
  • ‑ncurcătura
plural
  • încurcături
  • ‑ncurcături
  • încurcăturile
  • ‑ncurcăturile
genitiv-dativ singular
  • încurcături
  • ‑ncurcături
  • încurcăturii
  • ‑ncurcăturii
plural
  • încurcături
  • ‑ncurcături
  • încurcăturilor
  • ‑ncurcăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încurcătu, încurcăturisubstantiv feminin

  • 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aleg vînatul de prin încurcăturile ațelor și-l pun în traistele pentru pește. ȘEZ. IV 115. DLRLC
    • format_quote figurat În urmă-i rămăsese încurcătura de glasuri și rîsete. DUMITRIU, N. 262. DLRLC
    • 1.1. Încurcătură de mațe = ocluzie intestinală. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ileus
  • 2. Situație complicată, neplăcută. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce încurcătură iese dintr-o vorbă aruncată. REBREANU, R. I 109. DLRLC
    • format_quote Iaca în ce încurcătură am intrat. CREANGĂ, P. 201. DLRLC
    • format_quote Ce ciudată întrebare! Ce ciudată-ncurcătură! CONACHI, P. 274. DLRLC
    • 2.1. Confuzie. DEX '98
      sinonime: confuzie
      • chat_bubble A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Jenă, tulburare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Titu văzu încurcătura lui și avu un cuțit în inimă. REBREANU, R. I 155. DLRLC
etimologie:
  • Încurca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.