2 intrări
11 definiții
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încunoștințat, ~ă a [At: DA ms / V: (nrc) ~știin~ / Pl: ~ați, ~e / E: încunoștința] (Înv; d. oameni) 1 Căruia i s-a adus la cunoștință Si: informat. 2 Avertizat.
ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva. – În + cunoștință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încunoștința vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pzi: ~țez / E: în- + cunoștință] (Înv) A face cunoscut Si: a comunica, a vesti, (înv) a încunoaște.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚÁ, încunoștințez, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a aduce la cunoștință, a înștiința, a comunica. Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amînă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încunoștința (a ~) vb., ind. prez. 3 încunoștințează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încunoștințá vb., ind. prez. 1 sg. încunoștințéz, 3 sg. și pl. încunoștințeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încunoștința
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
încunoștințez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCUNOȘTINȚÁ vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCUNOȘTINȚA vb. 1. a anunța, a aviza, a informa, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunța, a comunica, a informa, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 3. a anunța, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
încunoștința, încunoștințezverb
-
- Direcția teatrului încunoștințează publicul că spectacolul se amână. DLRLC
-
etimologie:
- În + cunoștință DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.