2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUJBÁRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) încujba; încovoiere. – V. încujba.

ÎNCUJBÁRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) încujba; încovoiere. – V. încujba.

încujbare sf [At: CONACHI, ap. TDRG / Pl: ~bări / E: încujba] (Îrg) 1 Aplecare până la pământ. 2 (Fig) Înjosire a cuiva. 3 Încovoiere. 4 Strâmbare. 5 (Fig) Înduplecare.

ÎNCUJBÁRE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a încujba; încovoiere, îndoire.

ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.

ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) încovoia, a (se) îndoi. – În + cujbă.

încujba [At: DOSOFTEI, V. S 246/1 / V: ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + cujbă] (Îrg) 1-2 vtr A (se) apleca până la pământ. 3-4 vtr A (se) strâmba. 5-6 vtr A (se) încovoia (1-2). 7-8 vtr (Fig) A (se) îndupleca. 9 vt (Fig) A înjosi pe cineva Si: a încovoia (5).

ÎNCUJBÁ, încujbez, vb. I. Tranz. (Învechit și regional) A încovoia, a îndoi, a strîmba. O floare încujbată de-a crivățului suflare. NEGRUZZI, S. II 7. ◊ Fig. Ia-mi podoabele aceste, giuvaerurile aceste; greutatea lor mă încujbează... O haină de doliu ar fi trebuit să port de la măritarea mea. NEGRUZZI, S. III 183.

A SE ÎNCUJBÁ pers. 3 se ~eáză intranz. înv. reg. A căpăta formă de cujbă; a se încovoia; a se îndoi; a se arcui; a se curba. /în + cujbă

A ÎNCUJBÁ ~éz tranz. înv. reg. A face să se încujbeze; a încovoia; a îndoi; a arcui; a curba. /în + cujbă

încujbá V. 1. a încovoia, a îndoi: încujbat sub sarcină; 2. fig. a apleca: floare ’ncujbată de a crivățului suflare NEGR. [V. cujbă].

încujbéz v. tr. (d. cujbă). Mold. Rar. Încovoĭ, aplec: greutatea îl încujbă. Fig. Înfrîng. V. refl. Mă încovoĭ, mă aplec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încujbáre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. încujbắrii

încujbáre s. f., g.-d. art. încujbării

încujbá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 încujbeáză

încujbá vb., ind. prez. 1 sg. încujbéz, 3 sg. și pl. încujbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCUJBÁRE s. v. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire.

încujbare s. v. ARCUIRE. CURBARE. ÎNCOVOIERE. ÎNDOIRE.

ÎNCUJBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

încujba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

Intrare: încujbare
încujbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încujbare
  • ‑ncujbare
  • încujbarea
  • ‑ncujbarea
plural
  • încujbări
  • ‑ncujbări
  • încujbările
  • ‑ncujbările
genitiv-dativ singular
  • încujbări
  • ‑ncujbări
  • încujbării
  • ‑ncujbării
plural
  • încujbări
  • ‑ncujbări
  • încujbărilor
  • ‑ncujbărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încujba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbare
  • ‑ncujbare
  • încujbat
  • ‑ncujbat
  • încujbatu‑
  • ‑ncujbatu‑
  • încujbând
  • ‑ncujbând
  • încujbându‑
  • ‑ncujbându‑
singular plural
  • încujbea
  • ‑ncujbea
  • încujbați
  • ‑ncujbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încujbez
  • ‑ncujbez
(să)
  • încujbez
  • ‑ncujbez
  • încujbam
  • ‑ncujbam
  • încujbai
  • ‑ncujbai
  • încujbasem
  • ‑ncujbasem
a II-a (tu)
  • încujbezi
  • ‑ncujbezi
(să)
  • încujbezi
  • ‑ncujbezi
  • încujbai
  • ‑ncujbai
  • încujbași
  • ‑ncujbași
  • încujbaseși
  • ‑ncujbaseși
a III-a (el, ea)
  • încujbea
  • ‑ncujbea
(să)
  • încujbeze
  • ‑ncujbeze
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbă
  • ‑ncujbă
  • încujbase
  • ‑ncujbase
plural I (noi)
  • încujbăm
  • ‑ncujbăm
(să)
  • încujbăm
  • ‑ncujbăm
  • încujbam
  • ‑ncujbam
  • încujbarăm
  • ‑ncujbarăm
  • încujbaserăm
  • ‑ncujbaserăm
  • încujbasem
  • ‑ncujbasem
a II-a (voi)
  • încujbați
  • ‑ncujbați
(să)
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbați
  • ‑ncujbați
  • încujbarăți
  • ‑ncujbarăți
  • încujbaserăți
  • ‑ncujbaserăți
  • încujbaseți
  • ‑ncujbaseți
a III-a (ei, ele)
  • încujbea
  • ‑ncujbea
(să)
  • încujbeze
  • ‑ncujbeze
  • încujbau
  • ‑ncujbau
  • încujba
  • ‑ncujba
  • încujbaseră
  • ‑ncujbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încujbare

etimologie:

  • vezi încujba
    surse: DEX '98 DEX '09

încujba încujbare încujbat

etimologie:

  • În + cujbă
    surse: DEX '98 DEX '09